Anticorpii dezvoltați prin vaccinurile anti-COVID-19 interferează cu sistemul imunitar al oamenilor pe măsură ce apar variante mai noi de virus, potrivit unui profesor de epidemiologie la Yale School of Public Health.
Cele două vaccinuri cele mai utilizate pe scară largă în Statele Unite, produse de Pfizer și Moderna, trimit ARN mesager în celulele musculare, unde produc o parte din proteina Spike a virusului, care provoacă COVID-19. Proteina Spike declanșează producerea de anticorpi, despre care se crede că ajută la prevenirea infecției cu SARS-CoV-2 și la diminuarea bolii dacă cineva se infectează.
Dar vaccinurile au la bază proteina Spike din varianta originală a virusului. De la începutul pandemiei, o serie de tulpini noi au devenit dominante în întreaga lume, cea mai recentă fiind BA.5.
„Vaccinurile produc doar o serie foarte restrânsă de anticorpi la proteina Spike”, în comparație cu expunerea mai largă experimentată atunci când cineva se infectează, a declarat dr. Harvey Risch, profesor de epidemiologie la Yale School of Public Health, în emisiunea „American Thought Leaders” de la EpochTV.
„Problema este, desigur, că atunci când proteina Spike se modifică din cauza noilor tulpini de virus, capacitatea sistemului imunitar de a produce anticorpi care să răspundă noilor tulpini devine redusă până la punctul de a fi aproape ineficientă pe perioade mai lungi de timp”, a explicat Risch.
Prin urmare, se ajunge la situația ca anticorpii declanșați de vaccinuri să nu se lege suficient de puternic pentru a neutraliza.
„Aceasta înseamnă că ei devin anticorpi care interferează, în loc să fie anticorpi neutralizanți. Din acest motiv am constatat ceea ce se numește raport negativ risc-beneficiu – eficacitate negativă a vaccinului pe o perioadă mai lungă de timp – la patru până la șase-opt luni după ultima doză de vaccin, beneficiul vaccinurilor devine negativ”, a adăugat Risch.
Modificările proteinei Spike
O serie de studii recente au arătat că în cazul persoanelor vaccinate există o probabilitate mai mare de a se infecta cu COVID-19 după o perioadă de timp, fiind vorba și de studiul clinic al Pfizer în care au fost implicați copii mici (pdf). Unele date arată, de asemenea, rate mai mari de infecție în rândul celor vaccinați. Alte studii arată că vaccinurile oferă o oarecare protecție un timp după injectare, dar protecția scade ulterior considerabil. Toate cercetările se referă la varianta Omicron, care a devenit dominantă la sfârșitul anului 2021, și la subvariantele sale.
Omicron a început cu peste 50 de modificări ale proteinei Spike, iar subvariantele Omicron, cum ar fi BA.5, au adăugat și mai multe modificări.
Risch s-a referit la datele raportate de autoritățile sanitare din Regatul Unit în martie (pdf) – oficialii au încetat să mai raporteze datele ulterior –, indicând faptul că persoanele care au primit atât primele doze, cât și un rapel prezintă o rată de infecție simptomatică de trei ori mai mare decât persoanele nevaccinate.
„După a doua doză de vaccin ARNm, se pare că acestea oferă un beneficiu împotriva infecției simptomatice pentru… majoritatea oamenilor timp de poate 10 până la 12 săptămâni. După primul rapel și a treia doză, scade la șase până la opt săptămâni. După al patrulea rapel, poate dura până la patru săptămâni înainte ca eficacitatea să dispară și să devină negativă”, a explicat Risch.
Sursa: Irina Bazon/ ActiveNews
