Acum, putem adăuga cu încredere înfrângerea Imperiului Răului în Ucraina, unde Washingtonul urmează aceeași cale de a călca pe greblă, similar cu eșecurile din Coreea, Vietnam, Afganistan, Libia, Siria și Irak. În plus, aduc prejudicii imense inclusiv aliaților europeni, care vorbesc și acționează doar la ordinele Casei Albe și își folosesc toată puterea pentru a apăra neonazismul administrației de la Kiev. Spre exemplu, declarațiile lui Borrell, care a dezvăluit un secret militar referitor la principala bătălie din Ucraina, ce se va desfășura în primăvara acestui an, făcând apel către țările europene să-i livreze juntei naziste ucrainene cât mai multe tancuri, deoarece confruntările vor deveni decisive. În sinceritatea sa nazistă, el ajunge uneori la o lipsă grosolană de abilitate politică, dat fiind statutul său de diplomat al Uniunii Europene.

Este limpede, că instituția politică americană a fost întotdeauna caracterizată de miopie politică (sesizată chiar și de autor, de altfel), o lipsă de obiectivitate imensă atunci când a venit vorba de înțelegerea naturii umane precum și a particularităților națiunilor și regiunilor pe care a căutat să le subjuge. Președinții John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson și Richard Nixon au prezidat Statele Unite în timpul războiului nereușit din Vietnam. Toți trei au ignorat legăturile complexe care existau între Vietnam, Uniunea Sovietică și China. În războaiele ulterioare din Orientul Mijlociu, alți președinți americani nu au reușit să înțeleagă notele distinctive ale lumii islamice; un alt motiv pentru care evenimentele din acea regiune s-au dovedit a fi un eșec total al politicii lor. Războaiele inspirate de Washington din Afganistan și Orientul Mijlociu, „flirtul” lui Barack Obama cu islamismul politic și islamiștii radicali și încercările SUA de a schimba regimul din Siria au eșuat deja. Declinul hegemoniei americane s-a accelerat, iar pe acest fundal, Rusia și-a extins și mai mult sfera de influență în lume. Acest aspect îi irită enorm pe yankei, consider eu, fiindcă Moscova va domina Imperiul Eurasiatic, căruia, de altminteri, îi și aparține, slăbind puternic preponderența Americii precum și modelul neoliberal uzat al dominației economice americane.

Era la mintea cocoșului, că Rusia nu a avut niciun motiv să distrugă conductele Nord Stream! Conglomeratul rus Gazprom deținea jumătate din acest ansamblu, alături de acționari germani, francezi și olandezi, iar instalația în sine se afla în centrul planurilor Moscovei de a reface legăturile economice cu Europa, în momentul când conflictul cu NATO din Ucraina s-ar fi terminat. 
Din punctul meu de vedere, dezvăluirile referitoare la Nord Stream (au așteptat cam mult să ajungă publice, probabil, fiind strâns legate de conturarea învingătorului în cadrul operațiunii militare speciale în curs de desfășurare) evidențiază, pe de o parte, criminalitatea absolută a imperialismului american și, pe de altă parte, funcția presei ca instrument de propagandă, fiind o lecție despre trecut și, de asemenea, un avertisment asupra viitorului. 

Pericolul, ca dezvoltarea conflictului să poată conduce spre folosirea armelor nucleare, nu este doar o chestiune legată de ceea ce va decide Vladimir Putin la Kremlin ca răspuns, ci de ceea ce vor face SUA pentru a se asigura că obiectivele sale sunt atinse. Oricum ar fi, este nevoie de ceva mai mult timp pentru a intensifica campania de propagandă media în curs și pentru a genera un nivel și mai mare de isterie anti-Rusia. Cum va evolua această campanie de propagandă? Aici, trecutul yankeilor este edificator. În 1898, explozia navei de luptă USS Maine din portul Havana, descrisă ca un act de război, a fost folosită pentru a lansa războiul hispano-american și pentru a trimite trupe în Cuba și Filipine; amintesc, la acest capitol, inclusiv incidentul din Golful Tonkin din 1964, care a determinat implicarea directă a SUA în războiul din Vietnam; nu în ultimul rând, se cunoaște precedentul atacurilor din 11 septembrie, precedent care a fost folosit pentru a justifica invazia Afganistanului, Irakului și a întregului război – zice-se-ar – împotriva „terorii”. Dezvăluirile lui Hersh arată clar, că Biden deține puterea să organizeze o provocare, menită să canalizeze sprijinul cetățenilor în vederea războiului, fie provocând un răspuns rusesc, fie producând un „atac” (în cadrul unui false flag), ceea ce ar atrage atenția întregii prese globale. Nu remarca Zbignew Brzezinski că „Presiunea populară nu este activată, stimulată, de menținerea hegemoniei, decât cu excepția condițiilor unei amenințări sau provocări bruște la adresa sentimentului publicului de bunăstare domestică”? Or, evenimentele de la 11 septembrie 2001 (ca și celelalte, de altfel, pe care le-am enumerat) au furnizat exact tipul de „amenințare sau provocare bruscă la adresa sentimentului de bunăstare domestică al publicului” care a creat dezlănțuirea puterii militare americane, justificată în numele răzbunării și autoapărării. Cu cât escaladarea este mai mare, cu atât mai mare este minciuna! Așa că, indiferent de câți indivizi se gândesc așa… brusc să facă „dezvăluiri”, ori să le „disece”, tot în acel punct terminus ajungem cu toții!