Creierul percepe lipsa de aer provocată de mască și efortul respirator ca să tragi aer prin ceva ce creează rezistențe la fluxul aerului către plămâni.
Senzația de sufocare provoacă bronhodilatație și ulcerații pe căile aeriene care apar în funcție de sex, statusul hormonal la fiecare om precis, fie pe laringe, sau trahee sau pe o bronhie. Ulcerația lărgește calea aeriană ca să nu rămâi fără aer. Când dai jos masca ai iar aer și începe repararea ulcerației.
Prin repetare de sufocare, ulcerație, reparare, procesele se lungesc și reparările ulcerațiilor se fac în exces (cicatrici care proemină pe dinăuntrul bronhiei și care pot ajunge să o înfunde complet). Bronhia înfundată intră în atelectazie (resorbția aerului) apoi este inundată de ser, fibrină, sânge și așa apare imaginea de geam de sticlă mată patognomonică sufocării prin mască, masca de oxigen și intubării, deloc covidului.
Ei știu acestea și de aceea cer din nou mască.
Prima pacientă de azi a ieșit pe semnătură, scoasă de doctorița ei de familie. Fusese internată pentru o sciatică în faza chirurgicală.
A scos-o din spital deoarece iar au început să moară oamenii prin spitale, TRATAȚI DIN NOU DE COVID ȘI NU DE BOALA PENTRU CARE S-AU DUS LA SPITAL.
Mai există și aspectul toxic inhalator, cu diverse mizerii aruncate în aer din avion sau de echipe de dezinsecție care pulverizează copaci, iarbă, culturi de plante, subsolurile blocurilor sau chiar direct în instalațiile de aer condiționat. Celulele mucoasei respiratorii intoxicate cu substanțe inhalate mor și endonucleazele, enzime care degradează propriul ADN, produc fragmentul de ADN căutat de nemernici prin testul PCR folosit greșit.
Pozitivitatea la testul PCR te trimite spre tratamente experimentale anticovid extrem de toxice și te privează de tratamentul bolii pentru care te-ai dus la spital.
Un conflict de frică teritorială se referă la o amenințare a teritoriului, o frică în teritoriu (la domiciliu, la serviciu, la locul de joacă, la școală, grădiniță, orfelinat, spital, oraș sau în țara în care trăim) sau o frică în ce privește propria siguranță, siguranța familiei sau a grupului.
Abuzurile fizice, violența în familie, bullying-ul, o condiție medicală acută, creșterea cazurilor, imaginile terifiante din spitale, cu reanimări pline, morgi pline, restricțiile, patrulele și punctele de control pandemice, amenințarea războiului, amenințarea foamei, amenințările scumpirilor, amenințarea cu noi taxe, amprenta de carbon, ciparea, digitalizarea, privarea de libertăți și drepturi cetățenești, prognozele de groază, știrile negative, filmele de groază etc. sunt evenimente care pot declanșa un conflict de frică teritorială.
Copilul nenăscut experimentează aceste frici preluând emoțiile mamei. Frica teritorială poate fi trăită și pasiv atunci când o experimentează o persoană importantă pentru noi.
Conflictele de frică teritorială pot fi resimțite de un mare număr de oameni în situații de război, pandemii, dezastre naturale (cutremure, inundații, incendii) prin intermediul unei media sponsorizate să inducă panică, a sirenelor de salvare și poliție care stresează populația la comandă, sau prin amenințări că ce vor păți cei care nu întind umărul și refuză să fie cobai.
Sursa: Dr. Adrian Cacovean
