Cu excepția, bineînțeles, în bula paralelă a mass-media din SUA, care a ignorat-o total, sau în câteva cazuri, alese, a decis să împuște mesagerul, numindu-l pe Hersh drept jurnalist „discreditat”, „blogger” și „ teoretician al conspirației”.

Am oferit o abordare inițială axată pe detaliile unui raport aparent minuțios, dar cu câteva inconsecvențe grave.

John Helmer, corespondent străin de școală veche din Moscova, a mers și mai departe ; iar ceea ce a descoperit poate fi la fel de incandescent precum descoperirile lui Sy Hersh.

Miezul problemei din raportul lui Hersh se referă la atribuirea responsabilității unui atac terorist industrial de facto. În mod surprinzător, fără CIA; asta cade direct asupra trio-ului toxic de planificare format din Sullivan, Blinken și Nuland – neoliberali, parte a combo-ului „Biden”. Iar unda verde finală a venit de la Ultimate Decider: însuși Președintele senil, cititorul de teleprompter. Norvegienii sunt ajutoare minore.

Aceasta ridică prima problemă serioasă: nicăieri în narațiunea sa, Hersh nu se referă la MI6, la polonezi (guvern, marină), la danezi și chiar la guvernul german.

Există o mențiune că, în ianuarie 2022, „după o oarecare eschivare”, cancelarul Scholz „acum este cu siguranță în echipa americană”. Ei bine, până acum planul fusese pus în discuție, potrivit sursei lui Hersh, de cel puțin câteva luni. Asta înseamnă, de asemenea, că Scholz a rămas „în echipa americană” până la atacul terorist, din septembrie 2022.

În ceea ce privește britanicii, polonezii și toate jocurile NATO disputate în largul insulei Bornhom cu mai mult de un an înainte de atac, au fost raportate pe larg de presa rusă – de la Kommersant la RIA Novosti.

Operațiunea Militară Specială (SMO) a fost lansată pe 24 februarie, în urmă cu aproape un an. Distrugerea Nord Stream 1 și 2 a avut loc pe 26 septembrie. Hersh precizează că au existat „mai mult de nouă luni de dezbateri extrem de secrete în interiorul comunității de securitate națională a Washingtonului despre cum să „saboteze conductele””.

Așadar, acest lucru confirmă că planificarea atacului terorist a precedat, cu luni de zile, nu doar SMO, ci, în mod crucial, scrisorile trimise de Moscova la Washington în decembrie 2022, prin care se solicita o discuție serioasă despre „indivizibilitatea securității” care implică NATO, Rusia și Spațiul post-sovietic. Solicitarea a a rămas fără răspuns în tradiția disprețuitoare a americanilor.

În timp ce scria povestea unui răspuns terorist la o problemă geopolitică gravă, apare uimirea că un profesionist de primă clasă precum Hersh nici măcar nu se deranjează să examineze complexul fundal geopolitic.

Pe scurt: anatema supremă Mackinderiană pentru clasele conducătoare din SUA – bipartizană – este o alianță Germania-Rusia, extinsă la China: asta ar însemna că SUA sunt expulzate din Eurasia și asta condiționează tot ceea ce gândește și face orice guvern american în termenii NATO și ai Rusiei.

Hersh ar fi trebuit să observe, de asemenea, că momentul pregătirii pentru „sabotarea conductelor” distruge complet narațiunea oficială a guvernului Statelor Unite, conform căreia acesta este un efort colectiv al Vestului de a ajuta Ucraina împotriva „agresiunii neprovocate ale Rusiei”.

 

Acea sursă evazivă

Narațiunea nu lasă nicio îndoială că sursa lui Hersh – dacă nu chiar jurnalistul – susține ceea ce este considerat o politică legală a SUA: combaterea „amenințării dominației occidentale [în Europa] a Rusiei”.

Deci ceea ce pare o operațiune sub acoperire a Marinei SUA, conform narațiunii, poate să fi fost greșit nu din motive geopolitice grave; ci pentru că planificarea atacului a eludat în mod intenționat legea SUA care impune „informarea Congresului”. Ca să fiu sincer: aceasta este o apologie a excepționalismului.

Și asta ne aduce la ceea ce poate fi Bobocul de trandafir din această saga demnă de Orson Welles. Hersh se referă la o „cameră securizată de la ultimul etaj al vechii clădiri de birouri executive… care a fost și casa Consiliului consultativ de informații externe al președintelui”.

Se presupune că acesta a fost locul unde se discuta despre planificarea atacului terorist.

Așadar, bine ați venit la PIAB : Consiliul consultativ al președintelui pentru informații. Toți membrii sunt numiți de actualul POTUS, în acest caz Joe Biden. Dacă examinăm lista actualilor membri ai PIAB, ar trebui, teoretic, să găsim sursa lui Hersh (a se vedea, de exemplu, „ Președintele Biden anunță numiri la Consiliul consultativ de informații al președintelui și la Consiliul național pentru știință” ; „Președintele Biden anunță numiri cheie ” ; „Președintele Biden anunță numiri cheie în consilii și comisii” ; „Președintele Biden anunță numiri cheie în consilii și comisii” și „Președintele Biden anunță numiri cheie în consilii și comisii” .

Iată membrii PIAB numiți de Biden: Sandy Winnefeld ; Gilman Louie ; Janet Napolitano ; Richard Verma ; Evan Bayh ; Anne Finucane ; Mark Angelson ; Margaret Hamburg ; Kim Cobb ; și  Kneeland Youngblood .

Sursa lui Hersh, conform narațiunii sale, afirmă, fără nicio umbră de îndoială, că „trupele ruse erau masate în mod constant și de rău augur la granițele Ucrainei” și că „alarma creștea la Washington”. Unii cred că acest grup presupus bine informat nu știa despre masa de trupe ucrainene conduse de NATO peste linia de contact, pregătindu-se să lanseze un blitzkrieg împotriva Donbass.

Ceea ce toată lumea știa deja până atunci – după cum arată înregistrarea chiar și pe YouTube – este că grupul din spatele lui „Biden” era gata să distrugă Nord Streams prin orice mijloace necesare. După demararea SMO, singurul lucru care lipsea era un mecanism de negare plauzibilă.

Cu toate raportările sale meticuloase, sentimentul inevitabil rămâne că ceea ce narațiunea lui Hersh acuză este gambitul terorist combinat Biden și niciodată planul general al SUA de a provoca Rusia într-un război proxy cu NATO, folosind Ucraina pe post de carne de tun.

Mai mult decât atât, sursa lui Hersh poate fi eminamente defectuoasă. El – sau ea – a spus, potrivit lui Hersh, că Rusia „nu a răspuns” la atacul terorist al conductei pentru că „vor să facă aceleași lucruri pe care le-au făcut SUA”.

În sine, acest lucru poate dovedi că sursa nici măcar nu era membră a PIAB și nu a primit raportul secret al PIAB care evaluează discursul crucial al lui Putin din 30 septembrie, care identifică gruparea „responsabilă”. Dacă este cazul, sursa este doar conectată (sublinierea mea) la un membru PIAB; nu a fost invitat la planificarea din Situation Room de luni de zile; și cu siguranță nu este la curent cu detaliile mai fine ale războiului acestei administrații în Ucraina.

Având în vedere istoricul strălucit al lui Sy Hersh în jurnalismul de investigație, ar fi destul de reconfortant pentru el să elucideze aceste inconsecvențe. 

Având în vedere că există mai multe „baze” de informații în cadrul oligarhiei americane, cu aparatele lor corespunzătoare, iar Hersh și-a cultivat contactele cu aproape toți în zeci de ani, nu există nicio îndoială că informațiile presupuse privilegiate despre saga Nord Stream au venit dintr-un loc foarte precis, cu o agendă foarte exactă.

Așa că ar trebui să vedem pe cine acuză cu adevărat povestea: cu siguranță combinația strausiană neo-con/neoliberal-con din spatele lui „Biden” și însuși președintele. După cum am subliniat în analiza mea inițială, CIA scapă cu brio.

Și nu ar trebui să uităm că Marea Narațiune se schimbă rapid: raportul RAND, umilirea NATO care se profilează în Ucraina, Baloon Isteria, OZN psy op. Adevărata „amenințare” este – cine altcineva – China. Ceea ce ne-a mai rămas tuturor este să înotăm într-o mlaștină plină de zbârciuri abandonate, povești de copertă suspecte și resturi de informații. Știind că cei care conduc cu adevărat spectacolul nu își arată cărțile.