Sterie Ciumetti: Într-un răspuns trecut la una din întrebările noastre, ați folosit termenul „Siloviki”. Explicați-ne acest termen.
Corvin Lupu: Siloviki înseamnă „Cei puternici”. Este denumirea uzuală pentru structura cea mai importantă de putere de la Kremlin. Nu vreau să spun că guvernul sau Duma de Stat a Federației Ruse nu sunt importante, dar Siloviki reprezintă ceea ce mai demult era denumit Complexul militaro-industrial, respectiv grupul principalilor decidenți în problematica puterii și securității. Majoritatea membrilor sunt cadre militare, de diverse arme. Siloviki este un organ colectiv în care fiecare membru are păreri, formulează proiecte și influențează decizii.
Corupția în Rusia a fost menținută mulți ani la un nivel scăzut și controlabil. În perioada lui Lenin și Stalin, corupția s-a manifestat la cote foarte scăzute și era reprimată cu cruzime. Bunăstarea aparatului de partid venea din salarii, drepturile de haine gratuite, popote și restaurante cu circuit închis unde se practicau prețuri modice și magazine speciale, deschise doar pentru anumite categorii de funcționari de stat, civili și militari. Nu exista interesul de a strânge averi ascunse, de a deține conturi secrete prin bănci străine etc. În timpul lui Mihail Gorbaciov, corupția a explodat și au apărut milionarii în dolari, cu averile la vedere, viitorii oligarhi. Corupția era legată mult și în primul rând de serviciile secrete. În lumea securiștilor, care vegheaseră zeci de ani pentru apărarea ideologiei bolșevice, preocuparea principală a devenit aceea de a lăsa de o parte subtilitățile ideologiei bolșevice și de a pune mâna pe bani. Cooperarea economică a URSS-ului lui Gorbaciov și apoi a Rusiei lui Boris Elțân cu Occidentul s-a făcut, în mare parte, prin intermediul noilor oligarhi, aproape toți, „întâmplător”, evrei/kazari. Acești oligarhi, puternic legați de șefii serviciilor secrete, interesați de a prospera și ei, au fost și un catalizator al globalizării unor componente ale serviciilor secrete rusești cu cele occidentale, în primul rând cu CIA. Pe măsură ce oligarhii evrei acaparau părți tot mai mari din economia Rusiei, criza economică generală din țară creștea, PIB-ul scădea și în ritm cu el, scădea și puterea Rusiei. Oligarhii evrei din URSS/Federația Rusă au ajuns la averi și influență colosale. Ei au sprijinit penetrarea Rusiei și retrogradarea ei din poziția de supraputere mondială în cea de putere regională. În această perioadă a lui Gorbaciov (1985-1991) și Elțân (1991-1999), întreaga mass-media occidentală îi ridica în slăvi. Cât timp Rusia decădea, Gorbaciov și Elțân erau „ very good boys”, curtați, invitați, premiați, încărcați cu onoruri și cadouri.
În rândurile Rusiei profunde, a naționaliștilor de etnie rusă din serviciile secrete, din armată și politică au apărut nemulțumiri tot mai mari și s-au țesut proiecte de înlăturare a regimului oligarhic corupt patronat de Boris Elțân. Acest fapt va fi realizat de serviciile secrete de informații și cele speciale ale armatei, în anul 1999, an premergător celui electoral. De altfel, aceste instituții erau singurele forțe care aveau puterea să răstoarne de la putere conducerea politică coruptă și pe oligarhi, care beneficiau de un sprijin occidental foarte puternic. La conducere a fost adus Vladimir Putin, fost prim-ministru și fost președinte al Serviciului Federal de Securitate. În ziua în care a fost somat să-i predea puterea lui Vladimir Putin, Boris Elțân a plâns și a cerut îndurare și imunitate legat de faptele de corupție ale sale și ale fiicei sale. Scârbit de scenele pe care le făcea Elțân, Vladimir Putin i-a spus că nu-l va judeca.
Conducătorii Rusiei au decis să nu-i înlăture brusc pe oligarhi și să acționeze împotriva lor cu mult tact, pentru că o ieșire abruptă a lor din activitatea economică ar fi agravat situația economică din Rusia, care era și așa încă precară. Totuși, oligarhii care sfidau și continuau să eludeze fiscul Rusiei și să nu se supună guvernului au ajuns în închisori, sau chiar au fost lichidați. În paralel, a început o operațiune de lichidare a unui mare număr de agenți ai serviciilor secrete care se puseseră în slujba Occidentului, în perioadele lui Gorbaciov și Elțân, cei doi conducători pe care Vladimir Putin i-a numit: „doi trădători”, în anul 2014. Patrioții naționaliști ruși s-au grupat tot mai mult în jurul noii conduceri a Rusiei, iar susținerea populară a lui Vladimir Putin a crescut continuu, timp de peste două decenii, în ciuda subminării sale mediatice de către mass media occidentală și a finanțării unor persoane și fundații de opoziție. Gorbaciov și Elțân au ajuns să fie dezavuați total. Doar presa occidentală continua să-i laude. De altfel, în 1996, la alegerile prezidențiale din Rusia, în ciuda sprijinului mediatic colosal de care a beneficiat, Mihail Gorbaciov a obținut doar 1% din voturi. Poporul rus înțelesese rolul nefast pentru Rusia și pentru fosta Uniune Sovietică pe care îl jucase acest personaj care a patronat regresul grav al URSS.
Oligarhii care s-au supus total conducerii de la Kremlin au fost recompensați, inclusiv cu funcții în administrația centrală și locală. O perioadă, Roman Abramovici a fost numit guvernator al regiunii Ciukotka, o regiune foarte bogată din extremul Orient. Pe parcursul a două decenii, evreii din conducerea Rusiei au fost înlocuiți cu naționaliști ruși.
Astăzi, Siloviki este compus doar din etnici ruși. În fruntea Siloviki se află Vladimir Putin, Dmitri Medvedev, Nikolai Patrușev, Serghei Narîșkin, Serghei Shoigu, Dmitri Rogozin, Vitali Gherasimov, Alexander Bortnikov, Viaceslav Volodin, Mihail Vladimirovici Mișustin, Serghei Lavrov.
În primele zile ale războiului din Ucraina, rubla s-a prăbușit, valoarea ei înjumătățindu-se. Bursa din Moscova a decăzut și ea. Timp de zile întregi, statul rus a cumpărat acțiunile listate și prăbușite la preț infim. A fost ca o naționalizare. Oligarhii au rămas fără părți uriașe din averile lor. Unii s-au sinucis, dacă n-or fi fost și ajutați să se sinucidă. Se practică, în „lumea bună”. Cert este că o mare parte din averile lor a intrat în posesia statului rus. După încheierea operațiunii de achiziționare a acțiunilor companiilor private străine și rusești listate la bursele din Rusia și la bursele din străinătate, operațiune care s-a făcut fulgerător, semn că era premeditată, a urmat decizia guvernului Rusiei de încasa toate exporturile către Occident în ruble. Instantaneu, valoarea rublei a revenit și, surprinzător, a depășit chiar valoarea pe care o avea cu o zi înaintea atacării Ucrainei.
În paralel, statele occidentale au profitat și ele de situație și au uitat că oligarhii au fost principalii lor colaboratori și prieteni din Rusia și le-au confiscat conturile din bănci, proprietățile din Occident, vapoarele, avioanele etc.
Vladimir Putin a ținut și un discurs dur împotriva oligarhilor, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism, de inclinație excesivă de îmbogățire, că nu țin la Rusia, că visează doar Occident, lux și stațiuni de miliardari, că trăiesc în afara valorilor tradiționale rusești etc. Prinși între ciocan și nicovală, oligarhii ruși au fost reduși la tăcere și este greu de prevăzut că ei vor mai putea juca vreun rol important. Oligarhii sunt pe ducă. Epoca lor a apus. Fosta lor putere a încăput pe mâna național-suveraniștilor ruși. Strategia de înlăturare a lor a fost una calculată atent, diplomatică și a fost făcută în așa fel încât să nu fie afectată grav economia Rusiei.
Oligarhii erau legătura permanentă a Rusiei cu globalismul occidental. Deglobalizarea economiei Rusiei, obiectiv fundamental a Siloviki, nu se putea realiza atâta vreme cât oligarhii erau puternici și activi. Din alt punct de vedere, astăzi Rusia este în război cu kazaro-evreimea americană, iar loialitatea oligarhilor kazaro-evrei față de Rusia nu este de așteptat în aceste condiții. În trecutul URSS, Stalin a început și el războiul pentru eliberarea Uniunii Sovietice de sub controlul evreimii, dar n-a apucat să facă decât câțiva pași și a fost asasinat. Toate forțele politice internaționale urmăresc cu interes și cu îngrijorare războiul Federației Ruse cu evreimea internațională. Este una din cele mai teribile confruntări din istoria contemporană.
Acest război, repet domnule Sterie Ciumetti, nu este războiul nostru și nu ar trebui să avem nimic de a face cu el, darămite să ne implicăm direct, să trimitem arme și să sprijinim armata ucraineană cu luptători voluntari. Aceasta este o greșeală istorică, străină total de interesele României profunde.
Sterie Ciumetti: Așa cred și eu, domnule Corvin Lupu, impresia pe care o am văzând beligeranța occidentalilor, prin sancțiunile sinucigașe împotriva Rusiei și furnizarea de armament și mercenari în Ucraina, este că se dorește atragerea cât mai multor state într-un război în care jidănimea mondială urmărește moartea a cât mai multor goyim. Vă mulțumesc pentru răspuns, vom reveni mâine cu o altă Întrebarea Zilei!
Sursa: ioncoja.ro
