Ne confruntăm acum cu o criză majoră, declanșată de noua campanie de vaccinare ce-i are ca țintă pe copiii cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani, care nu sunt supuși niciunui risc semnificativ [de infectare și transmitere a noului coronavirus], promovând un vaccin de o eficiență suboptimă și potențial vătămător, atrage atenția dr. Paul Elias Alexander, într-un articol publicat pe site-ul The Defender.
Chiar unul dintre membrii comitetului consultativ al FDA, dr. Eric Rubin, care este și editorul principal al New England Journal of Medicine, a declarat: „Nu vom afla niciodată cât de sigur este vaccinul până când nu vom începe să-l administrăm.”
Aceasta este o declarație șocantă, venind din partea cuiva care a participat la luarea deciziilor.
Rubin a mai declarat: „Datele arată că vaccinul este eficient și destul de sigur… suntem îngrijorați în legătură cu un efect secundar pe care nu îl putem evalua încă”, a spus el, referindu-se la afecțiunea cardiacă numită miocardită.
Atunci, de ce ar fi de acord Rubin și alții să ne expună copiii la un potențial pericol legat de un vaccin pentru o boală care nu implică aproape niciun risc pentru copii, dacă au motive serioase de îngrijorare și recunosc că nu au evaluat și nu pot evalua încă siguranța?
Acest grad de incertitudine nu ar trebui să existe cu privire la niciun medicament sau vaccin reglementat de FDA, cu atât mai puțin un medicament pe care oficialii propun să îl administreze la 28 de milioane de copii. Ceva este foarte greșit aici.
Este clar că în cazul copiilor există doar un risc foarte scăzut de a răspândi infecția la alți copii sau la adulți, după cum se observă în studiile privind transmiterea în cadrul unei gospodării, sau de a contracta virusul acasă, de a se îmbolnăvi sau de a muri – aceasta este o constatare științifică la nivel mondial (surse 1, 2, 3, 4).
Un studiu din aprilie 2021, publicat în Journal of Infection, a examinat ratele de transmitere în gospodării la copii și adulți. Autorii au raportat că nu a existat „niciun caz de transmitere de la o persoană cu vârsta mai mică de 18 ani (copil) la un contact din gospodărie sub 18 ani (copil) (0/7), însă au existat 26 de cazuri de transmitere de la adulți către contacte din gospodărie cu vârsta mai mică de 18 ani (copil) (26/71, SAR 0=37)”.
Aceste descoperiri se adaugă la dovezile deja existente, care arată că nu copiii răspândesc virusul altor copii, ci mai degrabă adulții îl răspândesc copiilor.
De ce să ne vaccinăm copiii împotriva acestui virus blând și fără consecințe pentru ei, când ei au o imunitate înnăscută, care îi protejează de SARS-CoV-2, precum și de alte coronavirusuri și alte virusuri respiratorii?
De ce să insistăm pe vaccinarea copiilor noștri, care ar putea fi imuni ca urmare a unei expuneri anterioare (boală asimptomatică sau ușoară) și a reactivității/protecției încrucișate? De ce să nu luăm în calcul evaluarea imunității lor?
Dr. Geert Vanden Bossche scrie că imunitatea înnăscută a copiilor:
„… îi protejează, în mare măsură, pe aceștia în mod normal/natural și oferă un fel de imunitate de turmă, în sensul că diluează presiunea infecțioasă a virusului la nivelul populației, în timp ce vaccinarea în masă îi transformă pe aceștia în răspânditori de variante mai infecțioase. Majoritatea copiilor/tinerilor care se îmbolnăvesc fac o formă ușoară sau moderată de boală și, ca urmare, continuă să contribuie la imunitatea de turmă prin dezvoltarea unei imunități extinse și de lungă durată.”
Iată șase studii care aduc argumente împotriva vaccinării copiilor:
1. Un raport al Universității Yale, din 2020, arată că adulții și copiii manifestă răspunsuri ale sistemului imunitar foarte diverse și diferite la infectarea cu SARS-CoV-2, ceea ce explică de ce cazurile de îmbolnăvire sau deces cauzate de COVID sunt mult mai rare în rândul copiilor.
Potrivit studiului:
„Încă din primele zile ale epidemiei de COVID-19, oamenii de știință au observat că, în general, copiii infectați cu virusul au o evoluție mult mai bună decât adulții … cercetătorii au raportat că valorile a două molecule ale sistemului imunitar – interleukina 17A (IL-17A), care ajută la mobilizarea răspunsului sistemului imunitar în timpul fazei incipiente a infecției, și interferonul gamma (IFNγ), care inhibă replicarea virală – erau strâns legate de vârsta pacienților. Cu cât pacientul era mai tânăr, cu atât nivelurile de IL-17A și IFNγ erau mai ridicate, a arătat analiza… aceste două molecule fac parte din sistemul imunitar înnăscut, un tip de răspuns mai primitiv și nespecific activat la începutul infecției.”
2. Studiile realizate de Ankit B. Patel și de dr. Supinda Bunyavanich arată că virusul folosește receptorul ECA2 pentru a intra în celula gazdă, iar receptorul ECA2 are o expresie și o prezență limitată (mai mică) în epiteliul nazal al copiilor mici (potențial în căile respiratorii superioare).
Acest lucru explică parțial de ce copiii sunt mai puțin susceptibili de a se infecta, în primul rând, sau de a răspândi boala la alți copii sau adulți, sau chiar de a se îmbolnăvi grav. Aparatul biologic molecular pur și simplu nu există în nazofaringele copiilor. Prin ocolirea acestei protecții naturale (receptori ECA2 nazali puțini la copiii mici) și pătrunderea în mușchiul deltoid, vaccinul, cu conținutul de ARNm și nanoparticule lipidice (de exemplu, PEG) și proteine spike generate, trece în sistemul circulator, unde poate apoi să deterioreze mucoasa endotelială a vaselor de sânge (vasculatura) și să provoace reacții alergice severe (vedeți, de exemplu, aici, aici, aici, aici, aici).
3. William Briggs a scris un raport, bazat pe date furnizate de CDC, arătând că în SUA, începând cu ianuarie 2020, la categoria de vârstă 0-17 ani, s-a înregistrat un total de 542 de decese asociate unui diagnostic de COVID (dintr-o populație totală de aproximativ 73 de milioane – adică o rată de 0,00007 la 100). Acest lucru nu indică și o legătură clară de cauzalitate între infectarea cu virusul SARS-CoV-2 și decese. Comparativ, tot începând cu ianuarie 2020, 1.043 de copii cu vârste între 0 și 17 ani au murit de pneumonie.
Briggs a raportat:
„Nu există un vaccin bun pentru pneumonie. Dar ar putea fi evitată prin ținerea copiilor la distanță socială unii de alții – permanent. Dacă un singur deces înseamnă „prea multe”, atunci nu trebuie să le permiteți copiilor să intre în contact cu nicio ființă umană care are o boală care le poate fi transmisă, de la care pot contracta pneumonia. De asemenea, nu trebuie să li se permită să urce în nicio mașină… într-un an, aproximativ 3.091 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani au murit în accidente de mașină (435 având între 0 și 4 ani, 847, între 5 și 14 ani și 30% din 6.031, între 15 și 24 de ani). Înmulțiți aceste 3.000 de decese survenite în urma accidentelor de mașină cu aproximativ 1,75, deoarece decesele COVID sunt numărate pe o perioadă de 21 de luni. Ar rezulta un total de aproximativ 5.250 de copii care mor în accidente de mașină în aceeași perioadă de timp – de 10 ori mai mulți decât cei de la Covid.”
Briggs a concluzionat: „nu există nicio justificare bazată pe vreo dovadă disponibilă pentru vaccinurile obligatorii la copii”.
4. Weisberg și Farber și colab. sugerează (bazându-se și pe cercetările lui Kumar și Faber) că motivul pentru care copiii pot neutraliza mai ușor virusul este că celulele T ale acestora sunt relativ naive. Aceștia susțin că, întrucât celulele T ale copiilor sunt în mare parte neantrenate, pot să răspundă imunologic (să diferențieze în mod optim) mai rapid și mai agil la viruși noi, cum ar fi SARS-CoV-2, pentru un răspuns robust și eficient.
5. Studiul publicat în august 2021 de J. Loske ne permite să aprofundăm și mai mult înțelegerea acestei protecții biologice/moleculare naturale, arătând că „imunitatea înnăscută antivirală preactivată de la nivelul căilor respiratorii superioare ale copiilor joacă un rol important în controlul timpuriu al infecției cu SARS-CoV-2… celulele imunitare din căile respiratorii ale copiilor sunt pregătite pentru detectarea virusului… ceea ce duce la un răspuns antiviral înnăscut mai puternic la infecția cu SARS-CoV-2 decât cel al adulților”.
6. Când o persoană se vaccinează sau se infectează în mod natural, are loc formarea, distribuția tisulară și evoluția clonală a celulelor B, care reprezintă cheia pentru codificarea memoriei imune umorale.
Un studiu publicat în mai 2021 a arătat că sângele recoltat de la niște copii înainte de pandemia COVID-19 are celule B de memorie care se pot lega de SARS-CoV-2, ceea ce sugerează rolul major al expunerii timpurii în copilărie la coronavirusurile răcelilor comune. Această idee este susținută de Mateus și colab., care au atras atenția asupra memoriei celulelor T de la coronavirusurile anterioare, care provoacă răceala comună (reactivitate încrucișată/protecție încrucișată).
În concluzie, nu există date, dovezi sau argumente științifice care să justifice vreuna dintre injecțiile COVID-19 la copii. Conținutul acestor vaccinuri poate trece bariera hemato-encefalică la copii? Nu știm, deoarece nu a fost studiat. Nu există date solide privind siguranța. Nu există niciun beneficiu, doar potențiale efecte adverse (aici, aici, aici).
Sursa: Iustina Filimon / ActiveNews
