Un grup de activiști din Marea Britanie, din care face parte și fostul vicepreședinte al Pfizer, dr. Michael Yeadon, a înaintat o plângere la Curtea Penală Internațională (CPI), în numele cetățenilor britanici, împotriva malthusianistului Boris Johnson (foto dreapta jos cu malthusianistul Bill Gates) și a autorităților britanice, a lui Bill și Melinda Gates, a directorilor executivi ai marilor companii farmaceutice, a președintelui executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab (foto sus), și a altor persoane, pentru crime împotriva umanității, potrivit LifeSiteNews.
Grupul britanic i-a acuzat, de asemenea, pe dr. Anthony Fauci; pe Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS); pe June Raine, director executiv al Agenției britanice de reglementare a medicamentelor și produselor medicale (MHRA); pe dr. Rajiv Shah, președintele Fundației Rockefeller; și pe dr. Peter Daszak, președintele EcoHealth Alliance, ca fiind „responsabili de numeroase încălcări ale Codului de la Nürnberg… crime de război și crime de agresiune” în Marea Britanie și în alte țări.
După mai multe încercări eșuate de a intenta o acțiune în instanță prin sistemul juridic englez, reclamanții au decis să apeleze, „de maximă urgență”, la CPI, „pentru a opri desfășurarea campaniilor de vaccinare COVID, introducerea pașapoartelor de vaccinare ilegale și toate celelalte tipuri de război ilegal… care se duc împotriva populației din Marea Britanie”.
În plângerea depusă de grup în data de 6 decembrie, aceștia prezintă dovezi că „vaccinurile” COVID-19 sunt, de fapt, terapii genice experimentale, create cu ajutorul unor cercetări privind mutațiile cu câștig de funcție de la coronavirusul liliacului, argumentând că aceste „vaccinuri” au provocat numeroase decese și vătămări și că guvernul britanic nu a deschis nici o anchetă în legătură cu aceste decese și vătămări raportate; că numărul de cazuri și decese COVID a fost umflat artificial; că măștile faciale sunt dăunătoare din cauza hipoxiei, hipercapniei și a altor factori; și că testele PCR sunt „complet nesigure” și „conțin oxid de etilenă, care este cancerigen”.
În plus, ei au afirmat că unele tratamente eficiente împotriva COVID-19, cum ar fi hidroxiclorochina și ivermectina, au fost suprimate, ceea ce a dus la un număr mai mare de decese cauzate de COVID-19 decât ar fi trebuit.
Aceștia susțin că măsurile de carantinare au fost adoptate în baza unor date umflate artificial cu privire la numărul de infectări și decese provocate de un virus modificat, precum și că „vaccinurile” experimentale au avut ca rezultat:
Numeroase vătămări și decese survenite la scurt timp după vaccinare, cu cel puțin 395.049 de reacții adverse raportate după administrarea „vaccinurilor” COVID numai în Marea Britanie; o creștere bruscă a numărului de apeluri la ChildLine în timpul lockdown-urilor, făcute de copii vulnerabili; distrugerea economiei și a întreprinderilor, prin lockdown-urile impuse; „privarea drastică de libertate fizică, prin încălcarea normelor fundamentale de drept internațional”, inclusiv interdicții de călătorie și de adunări, precum și carantină forțată și autoizolare; apartheid determinat de segregarea cauzată de pașapoartele de vaccinare; și „scăderea preconizată a fertilității” după „vaccinare”, printre alte efecte fizice și psihologice vătămătoare.
În plus, reclamanții susțin că „suprimarea tratamentelor alternative sigure și eficiente împotriva Covid-19 echivalează cu o crimă și impune o anchetă temeinică din partea instanței”. Aceștia au precizat că, pe lângă cenzurarea informațiilor despre aceste tratamente alternative și promovarea lor în mediul online, „unele reviste academice blochează publicarea studiilor care arată eficacitatea unor medicamente precum ivermectina și hidroxiclorochina”.
Autorii plângerii au dat și citate din declarațiile unor supraviețuitori ai Holocaustului, care au făcut „paralele clare între restricțiile Covid și începutul Holocaustului”. Într-o scrisoare deschisă, supraviețuitorii Holocaustului le-au cerut autorităților de reglementare medicală să „oprească imediat acest experiment medical nelegiuit asupra umanității”, despre care susțin că încalcă Codul de la Nürnberg.
Ei afirmă chiar că „un nou holocaust, de proporții mai mari, are loc sub ochii noștri”. O supraviețuitoare, Vera Sharav, declara într-un interviu citat în plângere:
„Lecția dură a Holocaustului este că, ori de câte ori medicii își unesc forțele cu guvernul și se abat de la angajamentul lor personal, profesional și clinic de a nu face rău oamenilor, medicina poate fi pervertită dintr-o profesie umanitară și vindecătoare într-un aparat criminal.”
„Ceea ce diferențiază Holocaustul de toate celelalte genociduri în masă este rolul central jucat de instituția medicală, de întreaga instituție medicală. Fiecare etapă a procesului criminal a fost sprijinită de comunitatea științifică și profesională medicală. Medicii, alături de societăți și instituții medicale de prestigiu, au dat o aparență de legitimitate infanticidului și uciderii în masă a civililor.”
Potrivit reclamanților, toate consecințele nefaste ale „vaccinurilor”, ale închiderilor și ale virusului îndeplinesc criteriile pentru genocid, crime împotriva umanității și crime de război împotriva populației Marii Britanii, deoarece membrii vinovați „ai guvernului britanic și liderii mondiali au avut în intenție și sunt conștienți de aceste presupuse crime”.
De fapt, ei susțin că urmările distructive ale „vaccinurilor”, ale închiderilor și ale virusului creat artificial sunt încercări deliberate de depopulare și de destabilizare a societății, ca parte a unui plan coordonat la nivel global de consolidare a bogăției și puterii în mâinile câtorva persoane.
Grupul de activiști consideră că aceste măsuri constituie, prin urmare, și o „crimă de agresiune”, sub forma încercării „de a exercita efectiv controlul sau de a dirija acțiunea politică sau militară a unui stat”. În acest caz, spun ei, scopul este de a „dezmembra toate statele naționale democratice, pas cu pas” și de a „distruge întreprinderile mici și mijlocii, mutând cotele de piață către marile corporații”, deținute de ultra-bogați, pentru a-i oferi acestui grup de „elită” un control politic și monetar mai mare.
Sursa: Iustina Filiomon/ ActiveNews
