Supraexpunerea mediatică a lui Volodimir Zelenski a dus, cum era și previzibil, la căderea sa în ridicol. Nu e nimic neobișnuit în acest traseu, căci drumul este cît se poate de firesc dacă, luat de valul celebrității, cineva – oricine ar fi – ignoră efectul acestei expuneri exagerate.
Sîmbătă, toate televiziunile și site-urile care-l proclamaseră erou pe Volodimir Zelenski n-au avut încotro și au difuzat știrea aceasta devastatoare: „compania DrinkForPeace a lansat vodca „Zelensky”! De ce? „Cu scopul de a sprijini oamenii care au avut de suferit de pe urma războiului”! Hai, dă-ne dracului! Dacă asta nu e miștocăreală, atunci alta nu mai e. Auziți: „DrinkForPeace”, adică băutură pentru pace sau, într-o traducere mai exactă: să facem bani din acest război!
În ceea ce ne privește, noi am avertizat că, după ce a ratat Premiile Oscar, dar a vorbit la Premiile muzicale Grammy și chiar în Parlamentul României, „mîine-poimîine îl vom auzi pe Zelinski la „Simfonia lalelelor” de la Pitești sau la „Sărbătoarea trandafirului” de la Arad. Invitat ca vestitul Tzancă Uraganul”.
Oricît de imaginativi ne-am crezut, nu ne-am gîndit, totuși, că eroizarea președintelui Ucrainei va duce chiar la lansarea unei sticle de vodcă al cărei nume să fie „ZELENSKY”! Iat-o, însă:
De aici încolo, însă, nu trebuie să surprindă pe nimeni dacă Volodimir Zelenski va fi invitat la tăierea moțului vreunui refugiat sau la avortul vreunei babe rămasă grea după violul soldatului rus! Așa ajunsese vestita Magda Ciumac, fosta nevastă a lui Tolea: invitată la nenumărate „evenimente”.
Vorbind serios, există în literatură o povestire scurtă excepțională a lui Gabriel García Márquez „Un domn foarte bătrîn cu niște aripi uriașe” care are ca subiect exact această situație de supraexpunere a unui înger căzut în curtea unui oarecare Pelayo. Cînd a doua zi copilului lui Pelayo i-a trecut febra, iar baba Omida a lor a decis că ăla din curte „este un înger”, toți consătenii lui Pelayo au început să-i aducă îngerului ofrande, în speranța că acesta le va îndeplini dorințele.
Încet-încet, miracolul s-a stins și a început cancanul, cu bîlciul și „spectacolul trist al femeii care s-a transformat în păianjen din cauză că nu și-a ascultat părinții”. Și – atenție! – se percepea chiar o „taxă de intrare”, ceva „mai mică decît cea pentru a-l vedea pe înger”, care era de „cinci parale” (tot cinci, dar dolari, costă și vodca „Zelensky”)! Mai rămînea ca vreunuia să-i fi trecut prin cap să inventeze vodca „Îngerul”, dar nu i-a trecut.
Cînd însă s-au obișnuit cu îngerul căzut în satul lor, oamenii nu l-au mai privit ca pe un aducător de miracole și chiar au început să simtă putoarea putrefacției sale. Atunci au început să-l batjocorească și să dea cu pietre în el, ceea ce, într-un final, l-a determinat pe bătrînul înger să se opintească pentru ultima oară și să-și ia zborul, devenind „un punct imaginar pe orizontul mării”.
Atenție la ce ne spune Márquez: „Stăpînii casei nu au avut de ce să se plîngă. Cu banii încasați au construit o casă cu două etaje, cu balcoane și grădini cu zid foarte înalt, ca să nu mai poată intra crabii și cu drugi de fier la ferestre ca să nu mai intre îngerii. Pelayo a mai pus pe picioare o crescătorie de iepuri de casă foarte aproape de sat și a renunțat pentru totdeauna la chinuitoarea meserie de polițist. Elisenda și-a cumparat niște pantofi satinați cu tocuri înalte și multă îmbrăcăminte de mătase lucioasă, din aceea pe care o foloseau doamnele cele mai de condiție în duminicile din acele vremuri. Cotețul a fost singurul care n-a meritat atenție”. Era chiar cotețul în care îl ținuseră închis pe îngerul aducător de bunăstare pentru familia Pelayo!
Asta se întîmplă acum cu Volodimir Zelenski. Acum o lună de zile devenise erou planetar, vorbind în marile parlamente ale lumii, în țările cele mai puternice, care-i promiteau… armament pentru a continua războiul cu uriașul monstru care este Rusia! Și oamenii continuau să moară, clădirile să cadă sub rachetele rusești, în timp ce Zelenski abia dacă mai putea face invitațiilor venite nu numai de la țările de nivelul doi, ci chiar de la Senatul condus de Florin Cîțu și de la Camera condusă de Marcel Ciolacu!
Cu vodca „Zelensky”, Occidentul i-a arătat președintelui Ucrainei cît de mult îi pasă de soarta țării sale. Dacă asta a vrut Volodimir Zelenski să obțină din acest război cu Federația Rusă, ca, în timp ce compatrioții lui mor pe baricade, occidentalii să ciocnească paharele cu noua vodcă „Zelensky”, urîndu-și „Noroc”, cum spun românii, „Skål”, cum spun danezii, „Santé”, cum spun francezii, „Cin-cin” ca italienii sau „Kai pay”, cum zic chinezii, atunci e bine!
În fond, avea dreptate Seneca: „Beția nu-i altceva decît o nebunie voluntară”! Nici războiul ăsta din Ucraina nu pare să fie altceva.
Sursa: Ion Spânu, Cotidianul.ro
