Sunt mai multe diferențe. În primul rând Sistemul s-a organizat mult mai bine și este mai eficient pentru propriile interese. Și nu doar în România ci în multe țări ale lumii.

O altă diferență este că sistemul legislativ pe care l-au creat pentru acest recensământ este mult mai bine pus la punct și este făcut după legislația europeană în domeniu. De exemplu, art. 26 și 27 din OUG nr. 19/2020.

Asta înseamnă că și sistemul de aplicare a amenzilor este mult mai eficient, din multe puncte de vedere. Plus că are în spate decizii „comune” ale țărilor europene, ceea ce înseamnă că amenzile sunt mult mai greu de contestat în instanță iar argumentele / motivele pe care le putem invoca sunt puține.

Nu putem pleca de la premisa ca Sistemul nu știe că unii vor încerca să evite recensământul. Iar pentru asta și-au luat măsuri suplimentare, legislative și procedurale.

De exemplu, prin faptul că chestionarul se completează numai electronic și nu se poate trece la întrebarea următoare până nu răspunzi la întrebarea în lucru.

Acest recensământ a avut o perioadă prealabilă de colectare a datelor statistice. Puteți citi în OUG nr. 19/2020, care se referă la recensământ (de ex. la art. 28), despre foarte multe instituții care au baze de date cu informații despre noi și sunt obligate să le pună la dispoziția Institutului Național de Statistică (INS). De exemplu, se colectează date de la Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, de la Cadastru etc. Informațiile colectate sunt multe și foarte detaliate, despre noi și diverse aspecte din viața noastră.

Asta face ca INS-ul, cel care organizează recensământul să aibă deja multe informații despre noi, ceea ce reduce posibilitățile de a evita să răspundem la chestionarul de recensământ. De exemplu, ei știu despre: prezența noastră la locul de muncă, primirea pensiei, interacțiuni cu sistemul (cu instituțiile publice, cu sistemul medical etc.), amenzile primite, de circulație sau altele, facturile la utilități sau modificarea contractelor de utilități, orice semnătură pe care o dăm, plățile online, activitățile bancare, inclusiv scoaterea de bani de la bancomat, prezențele publice, activitățile de pe rețelele sociale (monitorizate de MAI, pentru care deja s-au dat câteva amenzi) etc.

În linii mari, conform prevederilor abuzive din OUG nr. 19/2020 care este în vigoare, avem motiv să nu răspundem la chestionarul de recensământ numai dacă suntem plecați din țară de mai mult de 12 luni (înainte de data de 1.12.2021) sau dacă cineva e atât de grav bolnav încât nici măcar nu poate vorbi. Observăm că sunt puțini care se încadrează în aceste categorii.

Dacă recenzorul a căutat să intre în legătură cu tine de mai multe ori și nu a reușit, el recurge la „interviul proxy”. Conform prevederilor OUG nr. 19/2020, interviul proxy este o „metodă de colectare a datelor statistice prin care acestea se colectează de către un operator statistic, în cazul recensământului de către un recenzor, despre o anumită persoană, prin interviu cu o altă persoană din aceeaşi gospodărie, în măsura în care aceasta deţine informaţii despre situaţia persoanei care ar trebui să fie intervievată, respectiv recenzată. Interviurile proxy se desfăşoară doar în cazuri excepţionale, după ce încercările repetate ale recenzorului de a contacta persoana ce trebuie recenzată au eşuat.”

Să nu uităm că turnătoria a ajuns să fie încurajată oficial sub diverse forme. Am auzit acest îndemn făcut public de multe ori în ultimii 2 ani. Ca să nu mai vorbim de „antrenamentul” la învrăjbire dobândit de unii dintre semenii noștri, încă de la „primul val”.

REȚINE!!! Amenda o primești oricum, dacă faci altfel decât este prevăzut cu titlu de „obligatoriu” în textul de act normativ. Mai cu seamă că, Sistemul este pus pe strâns bani de la cetățeni prin orice mijloace. Excepție poate face împrejurarea în care alegem să abordăm legal și motivat situația și ne apărăm drepturile prin metoda prezentată.

Ideea că îi putem evita pe recenzori nu este viabilă deoarece ei pot veni și la locul de muncă sau o dată cu poștașul, când aduce pensia etc.

Mai mult, în legislație este prevăzut sistemul de interviu proxy, prin care recenzorul poate să-i întrebe pe vecini, pe administratorul sau pe președintele de bloc despre tine. Sau poate pur și simplu să vadă lumină la geam sau să te vadă prin curte și să consemneze că persoana este acasă, dar că nu vrea să deschidă ușa. Pe undeva, e ca și cum poliția caută pe cineva acasă, iar el crede că poate scăpa doar pentru că nu le deschide ușa!

Suplimentar, după încheierea perioadei de recenzare, primăria va putea să-i notifice pe cei care n-au răspuns la chestionar și să-i amenințe că vor primi amendă dacă nu se recenzează imediat. E suficient să primești scrisoarea de notificare și deja nu mai poți spune că te-ai ascuns de sistem.

Refuzul înseamnă orice modalitate prin care nu răspunzi. În așa fel au scris legislația referitoare la recensământ ca ei să aibă „dreptate”, respectiv să nu trebuiască să se demonstreze nimic ca să te amendeze, ci doar să arate că nu ai răspuns. Și mai au în spate și legislația europeană legată de recensământ, adică sunt și mai mult acoperiți.

Sfaturi și idei precum: „nu deschid ușa”, „nu primesc în casă”, „nu răspund la telefon”, „plec de acasă atâtea luni”, „plătesc amenda și apoi o contest în instanță” etc., noi personal nu le îmbrățișăm și nici nu le recomandăm, pentru motivele pe care le-am explicat. Ele reprezintă o opțiune total ineficientă și nesigură.

Dacă ar fi fost atât de simplu, asta am fi făcut și noi și, implicit, am fi recomandat și altora. Dar există riscul să primiți amendă și să nu aveți argumente ca s-o puteți anula în instanță.

Așadar, a nu le deschide ușa recenzorilor nu este o soluție. Pentru că la finalul perioadei de recenzare, cine nu apare în sistemul lor că a răspuns la chestionar va fi amendat.

Problema este că dacă nu răspundem deloc la chestionarul de recensământ, va fi mult mai greu să câștigăm anularea amenzilor în instanță pentru că nu putem proba buna noastră credință.

În plus, până la obținerea unei hotărâri definitive a instanței cu privire la anularea OUG nr. 19/2020 și o eventuală decizie de neconstituționalitate dată de CCR, dispozițiile acestui act normativ sunt în vigoare – așa neconstituțional, nelegal și abuziv cum este, iar magistrații trebuie să se pronunțe raportat la un act normativ în vigoare.

Atunci ce avem de făcut?

Să facem dovada că suntem de bună-credință și că ne apărăm legal drepturile. Mai mult decât atât, arătăm că suntem liberi, titulari naturali și de drept ai puterii politice împreună cu toți cetățenii României – conform art. 2 alin. (1) din Constituția României și că nu legitimăm punerea în aplicare a unor legi abuzive și supunerea noastră prin obligare sau constrângere de vreun fel.

Toate acestea le facem prin proceduri legale și corecte (notificări, petiții, cereri, somații, acțiuni în instanță etc.). Astfel, prin aceste acțiuni limităm, până la blocare, posibilitatea săvârșirii de abuzuri asupra fiecăruia dintre noi, prin acte normative și legi nelegal emise și anticonstituționale.

Referitor la acceptarea plății unei amenzii, indiferent de cuantumul ei, menționăm că asta NU ESTE O SOLUȚIE, din mai multe motive:

a) Pentru că, dincolo de bani, înseamnă că acceptăm să ne supunem unui sistem tot mai abuziv. Care apoi se va impune împotriva noastră, prin tot mai multe abuzuri și acte anticonstituționale, sub amenințarea amenzilor.

b) Majoritatea românilor nu au posibilitatea să plătească amenzi.

De exemplu, dacă unei familii cu mai mulți membrii îi vin 3-4 amenzi, ce face?

În schimb, dacă suficient de mulți români își vor apăra drepturile și libertatea, Sistemul va fi obligat să țină cont de ei.

În mod normal nu. Pentru că cei care aleg să nu răspundă la întrebările incorecte, nelegale și neconstituționale din chestionarul de recensământ fac asta legal.

Noi menționăm clar în notificare că suntem de bună-credință, că suntem de acord cu ideea de recensământ al numărului populației și a unor aspecte strict statistice și că răspundem la toate întrebările din chestionar. Doar că n-o facem în felul cum vor funcționarii care au scris greșit / eronat acele întrebări, ci într-un mod normal, legal și în conformitate cu drepturile noastre fundamentale la intimitate și viață privată, cu dreptul la opinie etc.

Practic, așa cum este menționat și în notificare, răspundem conform răspunsurilor din chestionar la întrebările pe care le considerăm corecte, iar la celelalte răspundem, în mod argumentat legal, cu răspunsul: „întrebarea o consider nelegală, abuzivă și o intruziune în viața mea intimă și privată”.

Așadar, noi răspundem la toate întrebările din chestionar. Dar nu cum vor ei, adică abuziv, ci cum e corect și legal.

Unii se întreabă dacă nu cumva prin folosirea acestei notificări, chiar eu, cetățeanul, fac dovada că mă încadrez la art. 54 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 19/2020, dând posibilitatea Primăriei să mă amendeze. Răspunsul este NU.

Dat fiind că avem bună-voință să răspundem la toate întrebările, ar fi un mare abuz să fim amendați. Legislația legată de recensământ, atât cea națională cât și cea europeană prevede obligația de a participa și de a răspunde la recensământ, dar nu impune ce răspunsuri să dăm sau că am fi obligați în vreun fel să răspundem la întrebările incorecte, nelegale, prea intime și intruzive în viața noastră privată. Dacă vreun funcționar public dă o amendă din aceste motive este, în mod vădit în culpă și va trebui să răspundă în fața legii, atât în cadrul instituției cât și în nume propriu.

În cazul în care, funcționarii din primărie sau din prefectură nu vor respecta legea și constituția și vor face un abuz împotriva celor care aleg în mod legal să nu răspundă la întrebările nelegale din chestionar, atunci amenzile vor fi anulate în instanță, iar respectivii vor fi trași la răspundere în fața legii. Noi avem toate argumentele legale, deoarece ne demonstrăm buna-credință și intenția de a răspunde la toate întrebările, exceptând, bineînțeles, pe cele care nu sunt normale pentru un recensământ corect, care nu au legătură cu scopul declarat al recensământului, acela de a aduna date statistice, întrebări care încalcă legea și drepturile individuale.

În concluzie, românii au de ales între 2 variante:

– ori completează integral chestionarul de recensământ, fără comentarii, ceea ce înseamnă acceptarea, recunoașterea și subordonarea în fața unor prevederi nelegale și neconstituționale. Asta înseamnă ca cel în cauză să fie de acord ca drepturile și libertățile să îi fie încălcate permanent, de oricine și în orice condiții, iar consimțământul cetățeanului să nu mai conteze pentru nimeni;

– ori ne asumăm cu curaj și alegem să ne păstrăm demnitatea și să ne apărăm dreptul de a fi stăpâni pe propria noastră ființă și viață. În această situație, căutăm soluții și le manifestăm.

Notificarea reprezintă manifestarea dreptului și a libertății fiecăruia de a dispune de el însuși.

Notificarea este o soluție cu acoperire juridică, care nouă ne va fi foarte necesară ca probatoriu în eventualitatea unui litigiu.

Notificarea este pe de o parte o atenționare a celor care au pus în practică un act normativ neconstituțional, deci nelegal și abuziv (OUG nr. 19/2020), iar pe de altă parte, înștiințarea instituțiilor desemnate de a înfăptui recensământul, că eu, cetățeanul, NU legitimez și nici NU îmi este opozabil un act normativ neconstituțional, respectiv OUG nr. 19/2020 cu completările și modificările ulterioare.

La un număr semnificativ de mare de notificări individuale expediate, Notificarea devine un act juridic colectiv, care reprezintă voința poporului și atenționarea adresată instituțiilor administrației de stat și a funcționarilor acestora cu privire la interdicția de a fi încălcate drepturile și libertățile cetățenilor.

Notificarea reprezintă buna-credință și disponibilitatea fiecăruia de a conlucra și coopera, în limita firescului și a legalității constituționale, pentru efectuarea recensământului, atâta vreme cât nu se încalcă drepturile și libertățile fundamentale.

Sursa:Marina-Ioana Alexandru