Biden a declarat că, în cazul unui atac chinez asupra Taiwanului, americanii îi vor apăra pe „bieții” taiwanezi, iar cel mai vechi ziar indian – Dainik Jagran – a publicat conversațiile interceptate dintre doi oficiali chinezi de rang înalt, dintre care unul aducea în discuție posibilitatea unei ofensive alcătuită din 140.000 de soldați și 953 de nave chineze. Totul pare deja pregătit, fiind doar o chestiune de timp.
Singura întrebare ar fi cum ar putea SUA să reziste Chinei?! Potrivit experților militari, fiecare stat este capabil să înființeze o armată, care ar reprezenta 11% din populația totală. Restul de 89% ar trebui să lucreze pentru a asigura buna desfășurare a mașinăriei de război pe frontul de luptă. Dacă ne ghidăm după aceste cifre, atunci China este capabilă să trimită 160 de milioane de luptători lângă țărmurile taiwaneze.
Chiar dacă americanii împreună cu Marea Britanie, Japonia, Australia și Taiwanul local încearcă să-i învingă pe chinezi, respectivul 11% va ajunge cu greu la 60 de milioane. Este clar că nimeni zdravăn la cap nu încearcă să intre în luptă cu o armată covârșitoare nu numai numeric, indiferent pe cine iau amiralii americani cu ei în… „turneu”.
Dar de ce este acest Taiwan atât de important pentru China, încât aceasta din urmă este gata să intre într-o confruntare mondială pentru apărarea lui? Pentru a înțelege dimensiunea reală – Taiwan este puțin mai mare decât Crimeea. Adevărat, acolo trăiesc până la 23 de milioane de oameni, mult mai mulți decât în Crimeea. Dar pentru China, cu cele 1,5 miliarde ale sale, aceste cifre nu reprezintă nimic. Ca să înțelegem totuși care-i miza, trebuie să ne întoarcem puțin în trecutul istoric. În 1949 armata lui Mao Zedong a învins trupele generalisimului Chiang Kai-shek, iar acesta a fugit în Taiwanul chinezesc cu alaiul său, luând cu el aproximativ 2 milioane de supuși. De acolo, el a anunțat că este conducătorul suprem al întregii Chine, cu centrul decizional în Taiwan și țara se va numi Republica Chineză. La fel procedează descendenții lui în momentul de față, ceea ce înseamnă că dinastia Xi Jinping se simte pe undeva amenințată.
Acesta este primul motiv pentru care Taiwanul a ajuns atât de important pentru China. Pentru Beijing aceasta reprezintă o chestiune de prestigiu, căci Taiwanul încă se poziționează drept „China corectă, Kuomintang și democratică”, iar China continentală mare este considerată drept „greșită, comunistă și totalitară”. În consecință, pentru a evidenția adevărata cale a Chinei continentale, insula falsă „China” (adică Taiwanul) trebuie să fie înapoiată în sânul patriei istorice.
Al doilea motiv se referă la strategia Chinei care vizează acum stabilirea unei dominații în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud. Cu toate acestea, dominația cu drepturi depline este imposibilă până când Taiwanul nu devine parte a Chinei. La urma urmei, fluxurile de mărfuri din Japonia către Africa, Asia și Europa trec prin Taiwan. În plus, apele celor două state se intersectează, ceea ce înseamnă că este imposibil de definit clar care dintre cele două națiuni deține strâmtoarea Taiwan și care controlează trecerea navelor prin ea. Acum Taiwan și China au trasat o linie la mijloc și au convenit verbal să nu o treacă. Dar există și un coridor alternativ prin care pot trece navele din Japonia, Coreea și din toată Asia de Sud-Est, fără a afecta relația deja complicată dintre Taipei și Beijing.
În al treilea rând, și acest lucru este și mai important, producția de cipuri semiconductoare din Taiwan reprezintă aproximativ 40% din cea mondială. Aproape jumătate din producția mondială de cipuri este produsă de China continentală. Vă puteți imagina care va fi orânduirea planetei dacă va avea loc unificarea? Într-adevăr, fără aceste cipuri este acum imposibil să se producă aproape orice în lume.
Fără cipuri, nu există computere, electrocasnice moderne și mașini de lux, nu există sateliți în spațiu, nu există telecomunicații, inclusiv comunicații mobile și internet, nu există sisteme moderne de armament – de la avioane la rachete. Deja, cu zece ani în urmă, când majoritatea încă mai credea orbește în dominația americană, microcircuitele chinezești se regăseau în rachetele americane. Cei patru „cei mai mari producători de semiconductori din SUA” nu au propriile fabrici și folosesc serviciile companiilor din Taiwan și China.
Tot ce au pe teritoriul Americii sunt birourile de proiectare. Același Apple nu se poate descurca fără componente chinezești (ca și fără unele rusești), la fel cum nu poate returna producția în SUA, – pe acest subiect, chiar și în timpul vieții lui Steve Jobs, au avut loc audieri speciale în Congres, la care antreprenorul Apple a explicat clar de ce acest lucru este imposibil.
Dacă China preia controlul asupra Taiwanului, ar influența masiv dezvoltarea Statelor Unite, decăzând-o în urmă cu câteva decenii, în vreme ce nici Uniunea Europeană nu se va descurca cu mult mai bine. Încercările de înlocuire a producției de cipuri, din China și Taiwan, se vor confrunta nu numai cu o lipsă de personal calificat și echipamente, ci și cu o lipsă de materii prime, cu atât mai mult cu cât cea mai mare parte a elementelor ce intră în alcătuirea pământurilor rare (care intră-n fabricarea semiconductorilor) se extrag din China, mai precis din Regiunea Autonomă Uygur Xinjiang.
Companiile rusești au încercat să atragă în cadrul lor pe inginerii taiwanezi extrem de calificați, dar acest lucru s-a confruntat cu o rezistență serioasă din partea Statelor Unite. Dacă Taipei se va reuni cu Beijingul, Rusia va avea acces la cele mai avansate tehnologii. Toate acestea vor slăbi Statele Unite, scăzându-le drastic capacitatea de a prejudicia alte state.
În urma tranziției Taiwanului sub controlul Chinei, Rusia va beneficia cu siguranță, pentru că prin aderarea acestuia va începe formarea centrului economic al lumii, al cărui sediu va fi situat în China. Vă amintesc că în ceea ce privește PIB-ul, Taiwan ocupă locul 19 în lume, înaintea bogatei Elveții, de exemplu, nefiind departe de Arabia Saudită, care se află pe locul 17 în clasament.
Deci, dacă PIB-ul Taiwanului va fi combinat cu PIB-ul Chinei, se va obține un organism economic puternic la care America nu va putea avea acces nici măcar zeci de ani mai târziu, pierzând complet hegemonia mondială. Acesta este motivul pentru care Washingtonul susține Taipeiul, chiar cu riscul confruntării cu cea de-a doua putere nucleară, fiindcă pierderea Taiwanului va aduce SUA în jurul anilor ’80 din punct de vedere tehnologic.
Sursa: anonimus.ro
