În ianuarie 2021, dr. Hester Hill Schnipper, LICSW, OSW-C Manager de program emerit, Oncologie, Asistență socială, la Beth Israel Deaconess Medical Center din SUA, aflat în parteneriat cu Harvard Medical School Teaching Hospital, punea pe site-ul instituției, ca titlu al unui articol, întrebarea: „Ar trebui ca pacienții cu cancer să primească vaccinul COVID-19?”
„Înainte de orice altceva, cel mai important memento este acesta: „Întrebați-l pe medicul dumneavoastră”. Pot împărtăși informațiile și sfaturile care sunt disponibile în prezent, dar știm că fiecare persoană este diferită, iar circumstanțele dumneavoastră pot sugera că ceva diferit este mai bun. (…)
Așa cum se întâmplă întotdeauna în studiile clinice, nu toate categoriile au fost incluse în primele grupuri care au fost vaccinate. Persoanele care sunt imunocompromise, iar acest lucru include unii pacienți cu cancer și cei care urmează un tratament activ împotriva cancerului, nu au făcut parte din cohorta de testare. Este firesc să fim îngrijorați cu privire la siguranța și eficacitatea pentru această categorie; acestor îngrijorări li se adaugă realitatea că aceleași persoane prezintă probabil un risc mai mare de a se îmbolnăvi foarte grav în cazul în care ar fi diagnosticate cu virusul.”, adăuga medicul american, altfel din categoria susținătorilor vaccinului anti-Covid.
Așa cum au demonstrat și documentele Pfizer desecretizate deși se dorea menținerea lor la secret timp de 75 de ani (!), bolnavii de cancer cât și gravidele nu au făcut parte din „cohortele de testare”. Și cu toate acestea, „vaccinurile” „anti-Covid” ARNm au fost recomanandate călduros și inconștient – în toată lumea – ca „sigure și eficiente”.
Realitatea a dovedit, din păcate, că avertismentele unor savanți ca Luc Montagnier și Sucharit Bhakdi au fost întemeiate: mulți dintre cei care aveau cancer, chiar tratat, s-au trezit cu un cancer galopant sau reactivat agresiv după vaccinul Covid, pentru a muri în scurt timp, așa cum comentează și doctorii Joseph Mercola și Ryan Cole.
Iar alții, care nu aveau nimic, după injectarea cu serurile experimentale Covid au dobândit cancere, așa cum demonstrează studiul de mai jos:
În octombrie 2021 a fost publicat un studiu care arată modul în care vaccinurile pe bază de ARNm ar putea determina un risc masiv al dezvoltării de cancer ovarian și de sân. Studiul este detaliat pe blogul Dr. Syed Khan (doctor în medicină, în prezent lucrează la spitalul Community Hospital North PSY din Indianapolis) de pe Substack. Mai jos, prezentăm un rezumat al materialului în care este detaliat studiul:
1. Modalitatea de reparare a ADN-ului numită recombinare omoloagă este unul dintre mecanismele pe care organismul le folosește pentru a împiedica celulele să devină canceroase ca răspuns la mediul stresant.
2. Una dintre cele mai importante componente ale acestei căi este proteina tumorală P53 (p53), „gardianul genomului”. Ne protejează celulele de deteriorarea celulară. În condiții de stres celular, p53 intră în acțiune, reglează expresia genelor pentru a controla repararea ADN-ului, diviziunea celulară și moartea celulelor. Este cea mai frecventă genă mutantă în cancer.
3. În octombrie 2021, doi oameni de știință reputați, Hui Jiang și Ya-Fang Mei, au publicat un studiu, după o evaluare inter pares, în revista medicală MDPI, studiu care arată că proteina Spike SARS-Cov-2 a anulat mecanismul de reparare a ADN-ului din limfocite. Studiul, denumit „SARS–CoV–2 Spike Impairs DNA Damage Repair and Inhibits V(D)J Recombination In Vitro” („[Proteina] Spike SARS–CoV–2 afectează repararea daunelor din ADN și inhibă recombinarea V(D)J in vitro”), poate fi descărcat de aici.
În imaginea de mai sus: Efectul virusului SARS-CoV-2 asupra eficienței reparării omoloage (HR) în limfocite
4. Proteina virală Spike a fost atât de toxică pentru această cale de reparare, încât a eliminat 90% din ea. Dacă întreaga proteină Spike ar pătrunde în nucleu (în ovare), ar fi produsă în cantitate suficientă și s-ar menține suficient de mult timp înainte ca organismul să o poată elimina cu totul, atunci ar provoca cancer. Din fericire, în cazul infecției naturale, este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple.
5. Din nefericire, injecția experimentală ARNm determină producerea proteinei Spike (în lungimea completă similară – aminoacid cu aminoacid – lungimii complete a proteinei Spike virale [1]) în și în jurul nucleului celulei [2] și este produsă timp de cel puțin 60 de zile și aproape cu siguranță mai mult de atât [3].
6. „Verificatorii de fapte” au spus că proteina virală Spike nu intră în nucleu, în ciuda faptului că oameni de știință experți au arătat că se întâmplă fără îndoială acest lucru.
În imaginea de mai sus: studiu de microscopie confocală care arată cum proteina Spike (în verde) proliferează în nucleul celular (albastru)
7. Autoritățile din zona sănătății publice și autoritățile de reglementare au susținut că proteina Spike a vaccinului nu intră în nucleu, în ciuda faptului că producătorii de [vaccinuri] ARNm, ca parte a cererii lor de utilizare de urgență, le-au transmis imagini care arată că proteina Spike face acest lucru.
În imaginea de mai sus: din documentul depus de BioNTech la Therapeutic Goods Administration (Administrația pentru produse terapeutice) din Australia. Documentul poate fi consultat aici.
8. Prin urmare, intră în nucleu, dar narațiunea oficială susține că nu rămâne în organism mai mult de câteva ore. Însă un studiu uriaș realizat de unul dintre cele mai respectate grupuri de cercetare în biologie moleculară din lume, de la Universitatea Stanford [4], a arătat că ARNm (care produce antigenul Spike vaccinal) era încă prezent și activ în organism după 60 de zile.
9. Jiang și Mei, în mod cât se poate de logic și rezonabil, au avertizat că proteina Spike din vaccinurile mRNA ar putea avea același efect asupra p53 ca proteina virală Spike și, prin urmare, ar putea cauza cancer.
10. La două luni după apariția acestor dezvăluiri, studiul lui Jiang și Mei a fost retras din motivul fals că există „îngrijorări” („expressions of concern”, EOC) cu privire la metodele folosite în studiu, în ciuda faptului că acestea sunt o practică standard.
11. Mai mult, autorii „îngrihorării” EOC au fost Eric Freed, șeful Institutului Național de Sănătate al SUA (NIH), care a finanțat Moderna, deținătorul brevetului pentru serul ARNm COVID [5], și Oliver Shildgen, actualul editor al revistei care a acceptat inițial studiul! Și niciunul dintre ei nu și-a declarat conflictul de interese.
12. În ciuda înlăturării studiului, proteina Spike care circulă în cantități mari, în imediata vecinătate a nucleului celular, pentru perioade prelungite de timp, tot are potențialul de a cauza cancer în acele celule (ovarian, de pancreas, de sân, de prostată, în ganglionii limfatici). Pot trece ani de zile până când aceste tipuri de cancer să se dezvolte și, prin urmare, este posibil să nu vedem prea multe semnale de îngrijorare privind siguranța pentru 5 sau 10 ani.
„Tradus” din original pentru profani.
Mai sus: citat din studiul realizat de Hui Jiang și Ya-Fang Mei.
Sursa: Irina Bazon/ ActiveNews
