Pfizer a ascuns informațiile despre vătămările grave din timpul testărilor. Povestea cutremurătoare a lui Maddie, adolescenta de 12 ani care a participat la studiile Pfizer

În videoul de mai sus, prezentatorul și producătorul de film Del Matthew Bigtree, de la canalul The Highwire, prezintă cumplita experiență a lui Maddie și lupta continuă a familiei nu numai de a obține ajutor pentru fiica lor, ci și de a face cunoscută povestea, astfel încât alte persoane să nu fie vătămate în mod similar de vaccinurile COVID-19.[3]

Reacția adversă a debutat la câteva ore după a doua doză

După ce Maddie a intrat în studiului Pfizer pentru COVID-19 pentru copiii între 12 și 15 ani, ea a primit prima doză de vaccin experimental pe 30 decembrie 2020. Li s-a spus că este exact ca o vaccinare împotriva gripei, „nu mare lucru”, a spus de Garay. A doua doză a fost administrată trei săptămâni mai târziu, au fost luate probe de sânge la două săptămâni după aceea și au fost comparate răspunsurile imune.

Participanții au primit acces la aplicația TrialMax pentru a înregistra efectele secundare, cum ar fi un braț umflat, dar de Garay a fost surprinsă de formularul pe care l-au primit. Nu exista spațiu pentru comentarii, ci doar câteva întrebări directe cu opțiunile „da” sau „nu” ca răspunsuri sau casete care puteau fi selectate pentru un set de potențiale efecte predeterminate.

După prima injectie, Maddie a avut febră și bratul i s-a umflat. Ea a primit a doua doză pe 20 ianuarie 2021, doză despre care copiii au spus că i-a durut mai mult decât prima doză. Din acel moment, de Garay a început să scrie notițe pentru a se asigura că documentează ceea ce se întâmplă; a crezut că va fi de folos pentru studiu.

A doua zi, 21 ianuarie, la 12 ore după cea de-a doua doză administrată lui Maddie, de Garay a scris: „Maddie a intrat în camera noastră în jurul orei 4 a.m. și a spus că nu se simte bine și a întrebat dacă poate dormi cu noi. Nu este tipic pentru ea să facă asta.”[4]

A doua zi, abia a reușit să parcurgă ziua cu bine la școală și, când a intrat în autobuz, nu era în formă. Soțul lui de Garay i-a trimis un mesaj la serviciu în care îi spunea că Maddie are o reacție la vaccinare. În fundal, de Garay și-a auzit fiica țipând și spunând că simte că inima îi va ieși din piept; era într-o suferință atât de mare.

O vizită la urgență a fost inutilă – au verificat-o pe fată pentru apendicită, după care au exclus acest diagnostic și au trimis-o acasă, spunând că cel mai probabil este o reacție adversă la vaccinul COVID-19 și că îsi va reveni în timp.

Ei au recomandat să meargă la un medic de familie dacă mai existau probleme – chiar dacă Maddie a făcut parte dintr-un studiu clinic, probabil cel mai important studiu clinic în desfășurare la acea vreme, al cărui scop era să se afle dacă vaccinurile provoacă reacții adverse. Cu toate acestea, Pfizer nu a contactat familia, iar Maddie nu a fost consultată pentru durerea ei de inimă.

Reacția la vaccinare, etichetată ca fiind problemă psihologică

Pe 23 ianuarie 2021, de Garay a înregistrat simptomele ale lui Maddie, care au continuat și care erau dureri corporale severe, greață, diaree și oboseală extremă. Au vizitat o unitate de urgență de trei ori în acea săptămână, iar Maddie a fost internată în cele din urmă la a treia vizită.

Dar, în loc să fie trimiși specialiști medicali și să facă investigații extinse, ei au trimis psihologi și asistenți sociali, deoarece s-au concentrat pe sănătatea ei mintală. Ei au etichetat-o pe Maddie ca suferind de anxietate și au sugerat că anxietatea ei legată de vaccinare a cauzat toate simptomele.[5] Pe Life Funder, un site unde au fost începute eforturi de strângere de fonduri pentru Maddie, se explică: [6]

„După ce am raportat totul investigatorului principal al studiului clinic Pfizer [Dr. Robert Frenck] și am fost dați la o parte, am început să documentăm fiecare detaliu privitor la vătămarea suferită de Maddie. [Spitalul] Cincinnati Children’s a încercat prima dată să o trateze pe Maddie ca pe un «pacient cu probleme mintale», spunându-ne că era vorba de anxietate și că totul era în mintea lui Maddie.

Pfizer a clasat reacția adversă sistemică traumatică drept «durere abdominală funcțională» atunci când a raportat-o către FDA. Cu o zi înainte ca Pfizer să-și depună cererea de aprobare de urgență pentru vaccinul covid pentru copiii între 12 și 15 ani și înainte de a fi efectuate testele necesare, au trecut Tulburare neurologică funcțională (FND) ca diagnostic în fișa ei.”

Simptomele lui Maddie au continuat în februarie, simptomele vechi agravându-se și debutând simptome noi, printre care balonare extremă după masă. Maddie era amețită, avea greața și dureri. Simțea că inima îi ardea și în curând a început să vomite după masă, până când nu a mai putut deloc să mănânce. Capacitatea de a se spăla singură a devenit un lucru de domeniul trecutului. [7]

Dr. Amal Assa’ad de la Spitalul de Copii din Cincinnati a fost cea care, după ce a petrecut doar 15 minute cu Maddie, a stabilit că simptomele ei fizice nu erau rezultatul vaccinurilor, ci erau cauzate de o tulburare neurologică funcțională.

Aceasta a scris în notițele sale că a discutat cu un alt medic, Robert Frenck, despre măsurarea titrului de anticorpi pentru a stabili dacă Maddie a primit vaccinul sau un placebo în studiu, dar, în cele din urmă, acesta a spus că este un lucru „irelevant pentru gestionarea tulburării funcționale a lui Madeline”. [8] În notele sale, Assa’ad a mers până la menționa că nu este nevoie de nicio investigație ulterioară, chiar dacă Maddie a participat la un studiu clinic: [9]

„Evaluarea mea este că Madeline are o deficiență funcțională care nu este de natură organică… De asemenea, descurajez efectuarea de investigații ulterioare, deoarece acest lucru este de obicei dăunător în tulburările funcționale, întrucât îl determină pe pacient să creadă că este ceva în neregulă pentru care trebuie făcute investigații. De asemenea, întârzie intervenția psihologică necesară pentru a remedierea tulburării funcționale.”

„Parcă suntem blocați într-un coșmar”

Frenck, directorul Centrului de Cercetare privind vaccinul de la Spitalul de copii din Cincinnati, a fost investigatorul principal în studiul Pfizer COVID-19, având rolul de a acționa ca avocat al persoanelor implicate în studiu și a se asigura că persoanele respective sunt în siguranță, precum și de a stabili dacă orice reacție pe care au experimentat-o are legătură cu vaccinul. El a oferit ajutor insuficient familiei de Garay, chiar dacă simptomele lui Maddie au persistat și s-au agravat.

Pe 19 februarie 2021, de Garay a scris că Maddie a leșinat și, când și-a revenit, nu își putea aminti ziua de naștere și numele prietenei ei. Drept răspuns, spitalul i-a schimbat tubul de perfuzie, spunând că ar putea avea o alergie la cauciuc.

În timpul celei de-a doua spitalizări, Maddie s-a trezit în urma unui RMN al creierului și al tractului gastrointestinal superior, a căzut la pământ și de atunci nu a mai putut merge. Tatăl ei a spus: „Parcă suntem blocați într-un coșmar”, iar familia se simte abandonată.

Când au înscris-o pe Maddie în studiul clinic, familia de Garay a crezut că vor avea personal medical la îndemână și oameni de știință pentru a-i sprijini. De asemenea, orice facturi medicale aferente tratării evenimentelor adverse trebuiau acoperite, dar Pfizer și spitalul au refuzat să plătească pentru tratamentele lui Maddie, susținând că nu erau legate de cercetare. Notițele lui de Garay au continuat până în martie 2021: [10]

– 24 martie, pierdere a memoriei, care a durat 20 de minute, pulsul a urcat la 150.

– 28 martie, 10 convulsii, nu poate merge, se mișcă târându-se pe șezut.

Anterior, medicul scria în notițe că Maddie nu avea anxietate, dar apoi și-a schimbat evaluarea, scriind că „se pare că are o oarecare anxietate care poate să-i sporească durerea”. Chiar și după 1,5 luni în spital, furnizorii de asistență medicală au tratat reacția lui Maddie ca pe o problemă psihologică în loc de una organică.

Întrucât nu a făcut niciun progres fizic, spitalul a transferat-o pe Maddie într-o instituție pentru boli mintale, însă, după ce au văzut condițiile dure de la acel centru, familia de Garay au luat-o acasă pe Maddie, fără a beneficia de nici un sprijin pentru îngrijirea ei.

„Practic, s-au prefăcut că nu s-a întâmplat nimic… Credeam că, într-un studiu clinic, dacă se întâmplă ceva, se face tot posibilul să se stabilească ce probleme sunt. Am crezut că acesta este scopul. De aceea nu am fost îngrijorați. Dar ei nu au făcut asta. Au încercat să o facă să pară nebună.”[11]