Halloween – între lumină și întuneric
An de an, Halloween-ul adună tot mai mulți tineri, de multe ori chiar sub egida instituțiilor de învățământ. E „la modă”, deși românilor nu le spune mai mult decât mimetismul la care parcă sunt condamnați astăzi. În fine, subiectul rămâne controversat chiar și în mediile părinților care mai sunt interesați de educația copiilor lor. Cât de inofensivă sau periculoasă este această așa-zisă sărbătoare am încercat să aflăm împreună cu Virgiliu Gheorghe, unul dintre cei mai implicați cercetători în câmpul bioeticii creștine din țara noastră.
– Domnule Virgiliu Gheorghe, care credeți că este motivul pentru care Halloween-ul a căpătat în câțiva ani o așa de mare popularitate printre români?
– Explicația trebuie căutată în promovarea lui de către mass-media. Practic, astăzi orice devine „opinie publică” și „modă” – și dimpotrivă, orice dispare din preocuparea oamenilor ca fiind „depășit” – se explică prin influența majoră a mass-mediei asupra mentalității și stereotipurilor după care lumea se călăuzește. Copiilor le place pentru că sunt atrași de ceea ce văd la televizor. Vor și ei să fie ca cei de acolo, vor și ei să fie „interesanți”. Iar dacă la școală tot se organizează un eveniment Halloween, atunci, de ce nu!
– Dar de ce credeți că ar avea mass-media interesul să promoveze o sărbătoare străină de tradițiile și credința poporului nostru?
– La această întrebare există o mulțime de răspunsuri. Cel mai simplu este acela că Halloween-ul „vinde bine”. Vinde costume, vinde spectacole – deci există un interes comercial, iar presa este plătită să facă publicitate. Dar nu e doar atât. Răspunsul este, cred, unul mai complex. Cred că Halloween-ul vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă cultura nihilistă sau „cultura morții”, care este promovată obsesiv astăzi de mass-media. Cu alte cuvinte, presa are interesul de a promova această pseudo-sărbătoare, după cum are interesul să promoveze pornografia sau homosexualitatea. De fapt, când spunem „presa”, ne gândim la puternicii zilei, la stăpânitorii lumii acesteia, pentru că presa, în marea ei parte, nu este sub nici o formă liberă. Ea face ceea ce i se comandă.
E de bun-simț să ne întrebăm de ce pornografia este liberalizată, atâta timp cât aceasta crește – statistic vorbind! – rata infracțiunilor, chiar și a celor juvenile, a violurilor și crimelor, ca și a tuturor comportamentelor de risc. De ce este promovată homosexualitatea, atâta timp cât este disolutivă pentru viața de familie, cât homosexualii sunt marcați de suferință fizică și psihică mai mult decât media populației? Oare statul nu ar trebui să lupte împotriva a tot ceea ce conduce la infracționalitate și la nefericirea oamenilor? Și totuși, sub acoperirea argumentului „drepturilor omului”, a divertismentului și a „libertății de alegere” a propriilor fantasme, în statul modern, în statul-magic proliferează toate aceste comportamente, care sunt disolutive pentru existența și ființa statului însuși.
Halloween, magie și sexualitate
– Nu credeți că este puțin cam dură comparația între Halloween și pornografie sau homosexualitate?
– Deloc. Dintru început, între magie și practicile sexuale, prostituție și chiar homosexualitate a existat o foarte strânsă legătură. Zeița Astarte era, de pildă, patroana prostituției, care se practica la templul ei ca act ritual. De asemenea, homosexualitatea este prezentă în ritualurile de inițiere ale multor religii păgâne, dar și în societățile secrete contemporane. De ce există o legătură atât de strânsă între magie și erotism, încât în Evul Mediu cărțile de magie deveniseră cu adevărat un gen pornografic? Răspunsul îl primim de la Giordano Bruno, unul dintre cei mai mari magicieni ai trecutului, care a încercat să creeze o tehnică de control emoțional global, magic, întemeiată explicit pe atracția sexuală.
– Da, dar dacă plecăm de la ipoteza că Halloween-ul este o sărbătoare cu conotații magice, lucrul acesta nu e perceput de majoritatea copiilor sau adolescenților, care doar se distrează cu această ocazie!
– Poate pentru că ei nu știu prea bine ce e aceea magia – dar, dacă ar realiza, cu siguranță ei înșiși ne-ar asigura că această sărbătoare are ceva magic în ea. De altfel, dacă veți da o căutare pe Internet după Halloween și magie împreună, veți vedea cât de des sunt asociate cele două cuvinte în căutări, asta pentru că limba întotdeauna trădează asocierile. Într-adevăr, Halloween este o sărbătoare păgână celtă, care dintru început avea o funcție magică. În credința celților, în noaptea de Halloween spiritele aveau acces la lumea noastră, căci granițele dintre cele două lumi erau cumva deschise, iar oamenii erau îndemnați să ia anumite măsuri ca să se apere de aceste spirite. Toate acele acte aveau (sau au) o conotație magică. E ca și cum ai intra într-o „logică a spiritelor”, în care tu, folosind niște măști sau niște obiecte, te războiești ori te împrietenești cu acestea.
Dar pot fi oare izgonite duhurile rele de alte duhuri rele, sau de oameni care îndeosebi le invocă? Vrăjitorii nu se închină lui Dumnezeu – iar duhurile morților, ce pot face ele împotriva demonilor? Lumea Halloween-ului este mai curând o lume infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec și se odihnesc.
Pe de altă parte, imediat după Halloween, adică în ziua de 1 noiembrie, închinată zeului Samhain, „Domnul morții”, druizii îi aduceau jertfă atât animale, cât și oameni. Desigur, această practică a dispărut cu timpul, însă practicile de divinație au rămas până astăzi. Deci Halloween este prototipul unei adevărate sărbători păgâne, unde ritualul magic joacă un rol esențial.
Magia este foarte eficientă și foarte periculoasă
– Aș mai insista puțin asupra percepției. Nu credeți că atâta timp cât copiii nu percep ceea ce se întâmplă de Halloween ca pe un ritual magic, ci ca pe o joacă distractivă, nu li se poate face nici un rău?
– E la limită: cumva așa, pe marginea prăpastiei. Costumele îl inițiază pe copil într-o lume a duhurilor rele, a morților. Imagistica întunecată pe care o propune această pseudo-sărbătoare cred că ar trebui să ne spună totul. A îmbrăca un costum, a intra într-un rol, chiar dacă în joacă, nu e deloc o joacă, ci poate deveni un lucru foarte serios. Noi, creștinii, chiar credem că aceste spirite malefice există. Așadar, credeți că ele rămân nepăsătoare la aceste invocări pe care le facem prin jocurile de Halloween? Încă o dată, cred că nu conștientizăm ce înseamnă cu adevărat magia și care este puterea ei. Magia este foarte eficientă și foarte periculoasă. De lucrul acesta nu știu dacă se îndoiește cineva. Ceea ce nu realizăm însă este faptul că vizualizarea unor fantasme nu înseamnă altceva decât invocarea acelor spirite. Acest lucru îl aflăm din manualele de magie. De asemenea, intrarea în rolul unor spirite, intrarea în comunicare voită cu acestea poate să deschidă poarta către o astfel de însoțire.
Din punctul de vedere al fenomenologiei religiilor, se știe că orice manifestare rituală, mimesis-ul are ca efect actualizarea și consolidarea unei relații psihologice între individ și realitatea mitologizată. Cercetările au demonstrat că, pe parcursul participării și implicării în scenariul mitului respectiv, individului chiar i se imprimă acele stări mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate. E ca și cum s-ar produce un transfer de energie psiho-mentală între personajul mitologizat și subiect. Asta explică faptul că participarea la sărbătoarea Halloween induce o stare psihologică în care excitația și fascinația sunt asociate cu un sentiment de spaimă mai mult sau mai puțin intens, în funcție de gradul implicării. În acest context, individul, în mod firesc, urmează actele proprii personajelor în pielea cărora a intrat.
Grace Ketterman, în cartea sa „You and your child’s problems” („Tu și problemele copilului tău”), demonstrează faptul că expunerea copiilor la scene înfricoșătoare are consecințe asupra dezvoltării lor emoționale. De asemenea, acest pediatru și psihiatru american constată că, drept urmare a fricii resimțite în copilărie, copiii vor manifesta mai târziu o atracție pentru paranormal și practici oculte.
Una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic
– Și totuși, Halloween a fost și o sărbătoare a creștinilor din Apus, ca sărbătoare a tuturor sfinților. De ce credeți că și-a păstrat potențialul malefic din vremea preoților druizi?
– În anul 835, biserica din Apus și-a asumat această sărbătoare, integrând-o în calendar ca prăznuire a tuturor Sfinților. Probabil că de-a lungul timpului a reușit într-o anumită măsură să o „îmblânzească”, să o golească de conținutul ei magic.
Dar ceea ce întâlnim astăzi nu mai este nici măcar sărbătoarea Halloween așa cum era ea percepută de irlandezi în secolul al XIX-lea. Acum, Halloween este o sărbătoare americană, un produs al mass-mediei, al culturii de consum, dar și al curentelor de renaștere a păgânismului din societatea americană. Cu alte cuvinte, investiția în magic și ocult care se face în prezent în produsul Halloween, în America, depășește cu mult magia care îl însoțea în trecutul nu prea îndepărtat, la el acasă.
Acest lucru face ca până și Vaticanul să avertizeze de mai multe ori în ultimii ani asupra faptului că Halloween este o sărbătoare păgână a „terorii, a fricii și a morții”. În ziarul „L’Osservatore Romano” (oficialul Vaticanului), Joan Maria Canals susținea în anul 2010 că „Halloween-ul conține un subcurent al ocultismului și este absolut anticreștină”.
– Susțineți deci că Halloween are un semnificativ potențial malefic?
– Nu este vorba de ceea ce susținem noi. Pur și simplu „părintele” satanismului, Anton Szandor LaVey, afirmă că „Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic”. Pe de altă parte, vedem care sunt consecințele. Ocultul îi fascinează pe tinerii din noile generații, chiar dacă au primit o educație creștină. Și, mai ales, constatăm că Halloween crește mult rata infracționalității și a criminalității.
Există o mulțime de studii desfășurate în Statele Unite în care se arată că de Halloween cresc spargerile cu minim 25%, sporește consumul de alcool și droguri și crește rata criminalității. Într-un studiu realizat în Boston s-a constatat că, pe parcursul a patru ani, în noaptea de Halloween criminalitatea este mai mare cu 50% decât în toate celelalte momente ale anului.
De asemenea, în ce privește perspectiva inofensivă pe care o au tinerii, relevant este studiul în care se arată că la întrebarea: „Ce ați vrea să faceți în noaptea de Halloween?”, cei intervievați au ales, într-un procent de 80%, răspunsul „Să omor un om”(!). Spiritul acestei sărbători este într-adevăr viu, și dictează nu înmulțirea binelui, a păcii și a dragostei între oameni – de care lumea de astăzi se pare că are tot mai multă nevoie –, ci un spirit malefic al lucrării răului, dus până la uciderea aproapelui.
Așadar, dincolo de bomboanele împărțite, este evident pentru oricine că imagistica răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea comportamentului violent, a infracționalității și a criminalității, adică la faptele proprii duhurilor necurate, pe care Halloween-ul le invocă.
Dacă noi ne facem datoria, Dumnezeu va face restul
– Și atunci, dacă așa stau lucrurile, de ce totuși presa, și în general populația, mai ales creștinii, nu iau o poziție?
– Cred că în primul rând lipsește conștientizarea fenomenului. Ne bazăm mai mult pe descrieri edulcorate decât pe realități. Pe de altă parte, este o mare lipsă de consecvență și de discernământ la românii de astăzi: pe de o parte ne declarăm creștini, pe de alta suntem mai mult decât toleranți la numeroase lucruri care sunt în mod evident anticreștine. Avem aici o dovadă de lipsă de maturitate și de neseriozitate, care cred că ne afectează mult ca neam.
– Ce ar trebui să facem?
– Să ne opunem, nu numai retrăgându-ne copiii de la astfel de activități, dar și protestând la minister și școli împotriva organizării unor evenimente „Halloween” în cadrul acestor instituții educative. De asemenea, trebuie să existe comunități mai puternice de părinți care să vorbească despre aceste lucruri. Sunt convins că cei mai mulți nu înțeleg ce înseamnă această pseudo-sărbătoare și care pot fi consecințele. Ar trebui, poate, organizate seminarii publice pe această temă. Salutăm în acest context organizarea asociației „Alianța Părinților”, organizație care poate face foarte mult.
Iar pentru că dușmanul cel mai mare al nostru este lipsa timpului, cred că ar trebui să ne gestionăm cât mai bine puținul timp liber pe care îl avem pentru a-l acorda și unor astfel de activități care, deși par a avea un caracter comunitar, îi vor proteja pe copiii noștri în fața ofensivei culturii morții. Și, poate că, înainte de toate, este vorba de mărturisirea pe care o facem. Dacă inițiativa nu va pleca de la acest nivel și nu vom face ceva, în câțiva ani riscăm să-i depășim pe americani la nivelul efectelor negative ale culturii morții care este promovată astăzi în mai toată mass-media.
Biruința lor este aceea de-a ne face să credem că nu se mai poate face nimic, în timp ce a noastră este să credem că, dacă ne facem datoria, întreprinzând tot ceea ce depinde de noi, Dumnezeu va face restul.
Material realizat de Mihai Cristea
Sursa: ActiveNews , Parteneriat: Familia Ortodoxă
