Jurnalistul Dinu Popescu și-a anunțat public susținerea pentru Partidul Patrioții Poporului Român- PPR la alegerile parlamentare de pe 1 decembrie 2024.
”EU CU CINE VOTEZ? NOI CE FACEM?
A venit momentul să îmi expun public, asumat, opțiunea mea. Răzvan Constantinescu și PPR pentru România. În acest moment, asta e unica formă de #rezistență reală, restul reprezentând, în accepțiunea mea, forme de opoziție controlată și „patrioți” de mucava. Majoritatea celor ce au luptat lupta cea bună în ultimii ani, timpul dovedind apodictic asta, s-au reunit în această mișcare ce crește spectaculos, sfidând opreliștile, cenzura: Patrioții Poporului Român.
Sunt oameni de bună-credință și în alte partide, e drept, îi cunosc pe mulți dintre ei. Dar sunt lăsați să iasă în față? Au loc de candidații sprijiniți de Sistemul Securist și de cei care cumpără poziții pe listă la vrac (vezi cazul AUR-Becali etc.)? Unii fac comerț cu speranțele românilor, cu suveranitatea României. Cinic, domnilor, cinism sadea! Cui prodest?
Ce înseamnă suveranism? Contrar vocilor punctelor G ale propagandei securiste, care folosesc acest termen în mod peiorativ sau, mai grav, se zbat să inducă ideea că ar fi un curent extremist, ori opus democrației liberale, a fi suveranist înseamnă, înainte de orice, a respecta și proteja Constituția României, căci primele două articole tocmai despre asta sunt, despre SUVERANITATEA ȚĂRII, despre suveranitatea exercitată de popor, nu de vătafi.
Constituție pe care, așa cum am văzut în ultimii ani, TOATE partidele care au fost la guvernare au călcat-o în picioare, organizând un cinic festival al trădării intereselor României și românilor. Analfabeți, măscărici, jemanfișiști, impostori, ignoranți și tripoteuri. Ăștia ne cer azi din nou votul. Ei susțin că reprezintă „calea sigură pentru România”? Ei promit siguranță, bunăstare și soluții? Până acum ce au furnizat? Ricanez!
Așadar, democrație nu poate exista decât cu respectarea Constituției ce a fost votată de majoritatea românilor, prin urmare, orice politician sau cetățean care nu e suveranist, e trădător, nu patriot, e adept al dictaturii, nu al democrației. Tertium non datur.
Un lider de stat suveran nu face temenele nici în fața Înaltei Porți de la Washington, nici în fața celei de la Moscova, nu-și ia botezul de la Departamentul de Stat, nici nu se ploconește în fața birocrației de la Bruxelles, ci negociază în interesul țării sale.
Un lider de stat suveran nu se declară proamerican sau prorus, progerman, profrancez sau prochinezi, căci, indiferent de numele statului, fie el „partener strategic” sau nu, a servi intereselor altei țări în detrimentul celor ale țării tale se numește TRĂDARE. Un lider de stat suveran în niciun caz nu aclamă crimele comise de sioniști în Gaza și Liban, laolaltă cu arborarea drapelului israelian peste instituțiile României (cum au făcut recent anumiți candidați de la AUR, spre exemplu).
Un lider suveranist nu execută ordine de la organizații obscure, nu consideră că stăpânii săi sunt dincolo de granițele țării, că presa și vulgul sunt sclavii săi, ci conștientizează că politicul trebuie să fie supus în fața voinței alegătorilor. Politicianul servește poporul, NU VICEVERSA. Ăsta nu e „populism”, asta prevede principiul fundamental al democrației.
Dar e îndeajuns să înțelegi aceste lucruri pentru a fi un excepțional LIDER? Observ că mulți din „bulă” spun „de ce nu o susțineți pe Diana Șoșoacă sau pe George Simion?”. De ce PPR și nu SOS sau AUR?
SIMPLU! Pentru că există numeroase diferențe între o personalitate competentă și un personaj fomentos. Pe dr. Răzvan Constantinescu l-am cunoscut luptând, bătându-se cu dârzenie pentru drepturile și libertățile tuturor, cu curaj, cu demnitate, asumându-și consecințele de rigoare – care nu au fost deloc ușor de îndurat, de la vituperările apostolilor terorii până la marginalizarea profesională și suspendarea din funcții.
A făcut-o din postura de intelectual, precum un Lider, nu ca un bufon, iar astăzi toate studiile arată un lucru cert: a avut dreptate cu TOT ce a afirmat. Fără urlete și fără manifestări grobiene, fără botnițe purtate ostentativ și saci etalați prin instituții, ci cu discursuri disuasive, argumente pertinente, cu legea în mână, probe, măsuri concrete, dr. Răzvan Constantinescu a reușit să galvanizeze un număr mare de oameni, de semeni ce au înțeles astfel că LIBERTATEA nu poate fi băgată în carantină, că discriminarea, complianța din frică, ura și teroarea sunt mai dăunătoare decât orice virus cunoscut sau necunoscut.
Eu asta aștept de la un LIDER care își dorește să mă reprezinte. Pantalonade poate orchestra oricine. Le făcea USR în trecut (ne amintim), le fac alde AUR și alții eiusdem farinae acum pentru a atrage voturi. Nu pare că ar mai funcționa, căci, vorba lui Abraham Lincoln, „poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii un timp, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul”.
Grotescul e drept că atrage atenția, stârnește dezbateri și chiar patimi, simpatii și antipatii deopotrivă, dar nu poate furniza niciodată necesarele soluții raționale, civilizate, inteligente. O țară nu se conduce nici cu capul plecat, cu temenele făcute în fața unora sau altora, dar nici cu mugete vexate, pumni în masă (sau în gura contestatarilor), sudălmi și imprecații.
Există personaje care au capacitatea de a atrage simpatii, de a stârni un val de susținere, dezbinând și insultând la grămadă după cum dictează toanele zilnice sau agenda impusă, prin eructarea eternelor lozinci găunoase și platitudini, dar există și lideri care au puterea de a uni – în jurul unui scop, unei idei, unui ideal. Aceștia sunt liderii care au și puterea de a schimba ceva, de a face o diferență.
Eu nu resping unele dintre pozițiile Dianei Șoșoacă, ori unele dintre acțiunile benefice ale lui George Simion, nici nu le contest aici buna-credință (până la proba contrarie).
Însă, cum am mai spus, un lider nu se impune prin forță fizică sau timbru, ci prin intelect, PRESTANȚĂ, candoare și puterea exemplului, prin abilitatea de a inspira și a creiona o echipă, prin respect și diplomație. Aceste calități nu sunt opționale, ci obligatorii pentru un adevărat lider care are dorința și putința de a face o diferență.
E o diferență uriașă între a fi lider de galerie sau de grup pe TikTok și Lider politic – cu „L” mare. Personal, nu-mi doresc să fiu reprezentat în niciun loc din lumea asta de figuri care scuipă și se rățoiesc de zor, care oferă mostre îngrijorătoare ale incapacității de a-și gestiona emoțiile, furia, care, în loc de proiect de țară și program de guvernare, trântesc o înșiruire de exortații amfigurice, care au poziții ce duc înspre concluzia că, nu de puține ori, mintea le rătăcește prin dimensiuni antagonice cu rațiunea, cu realitatea, care manifestă simptomele unor tulburări de personalitate sau altele din sfera patologicului.
Pentru toate aceste motive, dar și pentru altele ce urmează a fi expuse, nu doar că anul acesta voi merge pentru întâia oară la vot cu conștiința împăcată, punând ștampila pe sigla și lista PPR, dar vă îndemn, dacă aveți o brumă de încredere în raționamentul meu, să faceți același lucru. Căci PPR reprezintă acum mișcarea de rezistență a românilor inteligenți și vizionari, mișcarea care și-a asumat să poarte lupta generației noastre.
Distribuiți.
Weekend plăcut, excelențelor!
PS: Am mai întrebat asta: NOI ce facem? Capitulăm? Acceptăm cu placiditate ca resursele noastre să fie gestionate samavolnic de analfabeți, incompetenți, de miserupiști pe cât de slugarnici peste granițe, pe atât de ticăloși cu noi? Iată ce eu consider că poate reprezenta un bun început, un punct de pornire. Orice drum lung începe cu un pas. PPR pe 1 decembrie.”, a scris jurnalistul Dinu Popescu pe pagina sa de Facebook.
