Guvernul a luat cea mai proastă decizie, aceea de a reglementa prin OUG problema întreruperii prescripției, modificând astfel Codul penal, în condițiile în care referendumul din 2019 interzice ordonanțele de urgență în „domeniul infracțiunilor și pedepselor”.
Dincolo de retorica spălăcită a ministrului justiției, care susține că spiritul referendumului contează – ce o fi ăla?- iar nu litera lui, prin referendum s-a interzis legiferarea de către Guvern în domeniul prevăzut de art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituție, adică în domeniul Codului penal.
Prin domeniul infracțiunilor și al pedepselor CCR înțelege, chiar de la începtul funcționării ei în anii ’90, Codul penal.
De altfel e și la mintea cocoșului nejurist că dacă prin OUG mărești intervalul de timp în care o persoană poate răspunde pentru oricare din infracțiunile din Codul penal legiferezi în mod clar în domeniul infracțiunilor și al pedepselor!
Consecințele sunt simple și exact pe dos față de ce au urmărit.
OUG-ul este vădit neconstituțional pentru motive de formă și nu cred că va exista avocat de penal care să nu o invoce în același timp cu solicitarea constatării împlinirii termenului de prescripție.
Până acum nu am prea discutat pe acest subiect pentru că exact pe această tâmpenie am mizat .
PS OUG-ul e neconstituțional o dată în plus pentru că aceeași reglementare era deja în stadiu avansat în Parlament, unde a trecut deja de o cameră.
