Acceptabilitatea acestui certificat de sănătate/permis de muncă, adică segregarea socială pe criteriul codului QR și al supunerii față de regulile absurde ale unei crize (inventate sau monetizate cu cinism) puse în mâinele unor „autorități” ca și când ai da unei primate un kalașnikov să se joace pentru distracția verilor săi umanoizi „inteligenți”, ar trebui să fie subiectul unui referendum, iar nu al unei legi – fantomă, care când este, când nu este pe rolul Parlamentului și care este promovată agresiv și violent pe paginile de socializare ale influencerilor și ale unor politicieni scăpătați și inadecvați.
Toate ong-urile care se respectă, toate vocile încă libere ale opiniei publice, toată opoziția civică (ne-partinică) ar trebui să organizeze fie un referendum național, fi o campanie de strângere de semnături pentru o lege care să interzică segregarea sanitară și transformarea omului obișnuit și sănătos în suspect de infectare a celorlalți.
Dacă această lege – fantomă a codului QR este votată și promulgată, nu se mai poate face nimic preventiv. Doar post-factum s-ar mai putea imagina, adică litigii de muncă pentru concediere pentru motiv de lipsă a codului QR.
Până atunci, o grevă, un boicot în masă, un protest care să înconjoare Parlamentul ar putea „ajuta” parlamentarii să nu voteze o lege care va duce la sancționarea și segregarea pe criterii de suspiciune de boală a două treimi din popor. Și sindicatele ar putea ajuta. Din păcate, însă, asta nu se va întâmpla.
Minoritatea gălăgioasă și violentă care ne vrea înțepați pe toți și marcați cu codul QR va determina majoritatea tăcută să se supună. Mă refer la profesori, părinți, medici, jurnaliști, avocați, magistrați etc., care au reușit să ne facă pe toți medievali și inculți, inclusiv pe cei care se opun dictonului medieval „crede și nu cerceta”, la mare modă azi.
Și după intrarea în vigoare acestei legi – fantomă se va putea lupta în același mod, numai că ideea de semnalizare a virtuții prin codul QR este acum în „patrimoniul” de idei și credințe cu care omul s-a obișnuit și pe care le consideră normale.
Din nefericire omul s-a obișnuit cu ideea că liberul arbitru nu există, că drepturile și libertățile nu sunt de la Dumnezeu, ci de la puterea lumească, efemeră, putere care e de acord, în mărinimia sa, în marea sa pricepere, să ne dea înapoi cu țârâita și condiționat, anumite drepturi și libertăți, dar numai până la viitoarea criză, când alt îngheț și alt întuneric vor fi justificate de necesitatea asigurării „siguranței” noastre. Noi, furnicile.
Sursa: Gheorghe Piperea
Are dreptate. Sa facem ceva, orice, altfel nu vom mai ridica vreodata capul!