JADL
ASOCIAȚIA JURIȘTILOR
PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR
București, str. Dimitrie Marinescu nr. 1, sector 2, cod 021931
CIF 45823040
Tel. 004-0744.369.973;
email:[email protected]
________________________________________________________________
Către,
COLEGIUL MEDICILOR ARGEȘ Nr. ieșire JADL
Spre știință domnului Dr. BĂNICĂ VALENTIN GEORGE 06/22.06.2022
Președinte al Colegiului Medicilor Argeș
și
În atenția
Departamentului de jurisdicție, litigii, etică și deontologie profesională
Comisia de jurisdicție și litigii
Pitești, strada I.C. Brătianu, nr. 62, jud. Argeș
Mail: [email protected]
Subscrisa ASOCIAȚIA JURIȘTILOR pentru APĂRAREA DREPTURILOR și LIBERTĂȚILOR (JADL), persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, cu caracter autonom, neguvernamental și apolitic, cu sediul în București, sector 2, strada Dimitrie Marinescu nr. 1, înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de la Judecătoria Sector 1 București, cu nr. 33/16.03.2016, având CIF 45823040, email: [email protected], telefon 0744369973, prin reprezentantul său legal, Președinte – Avocat Marina-Ioana Alexandru,
având în vedere sesizarea nr. 242/12.05.2022 formulată de către Colegiul Medicilor din România, prin reprezentantul său legal – Președinte Prof. Univ. Dr. Daniel CORIU, împotriva doamnei Dr. Geanina-Elena Hagimă, medic primar obstretică-ginecologie la SC DUO BEST MED SRL din Pitești, jud. Argeș, vă aducem la cunoștință poziția noastră de susținere a doamnei doctor Hagimă, motiv pentru care vă înaintăm prezenta
PETIȚIE
prin intermediul căreia vă SOLICITĂM să luați act de următoarele:
Având în vedere dispozițiile imperative ale CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI:
Art.29 – „Libertatea conștiinței” (pct.1) – „…nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie… contrar convingerilor sale.”; (pct.2) „Libertatea conștiinței este garantată.”;
Art.30 – (pct.1) „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor… sunt inviolabile.”; (pct.2) „Cenzura de orice fel este interzisă.”
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, prevede:
Art. 414 (1) CMR are următoarele atribuții:
b) apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea și independența profesională ale medicului, precum și dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului medical;
e) asigură respectarea de către medici a obligațiilor ce le revin față de pacient și de sănătatea publică;
i) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independența profesională a medicilor și dreptul acestora de decizie în exercitarea actului medical.
CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ al Colegiului Medicilor din România prevede:
Capitolul I
Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic
– Articolul 1 Scopul și rolul profesiei medicale Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieții, sănătății și integrității fizice și psihice a ființei umane.
– Articolul 2 Nediscriminarea Actul profesional și întreaga activitate a medicului se vor exercita, respectiv desfășura fără niciun fel de discriminare, inclusiv în ceea ce privește starea de sănătate sau șansele de vindecare ale pacientului.
– Articolul 3 Respectul demnității ființei umane În toate situațiile actul profesional, în oricare formă sau modalitate s-ar desfășura, se va face cu respectarea strictă a demnității umane ca valoare fundamentală a corpului profesional.
– Articolul 4 Primordialitatea interesului și a binelui ființei umane În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.
– Articolul 5 Obligativitatea normelor profesionale și a celor de conduită Medicul trebuie să depună toate diligențele și să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenția cu caracter medical respectă normele și obligațiile profesionale și regulile de conduită specifice cazului respectiv.
– Articolul 6 Independența profesională Medicul este dator să stăruie și să își apere independența profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de rațiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.
– Articolul 7 Caracterul relației medic-pacient Relația medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională și se va clădi pe respectul acestuia față de demnitatea umană, pe înțelegere și compasiune față de suferință.
– Articolul 8 Obligația diligenței de mijloace Medicul își va dedica întreaga știință și pricepere interesului pacientului său și va depune toată diligența pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport cu condițiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.
– Articolul 22 Fapte și acte nedeontologice. Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte:
a) practicarea eutanasiei și eugeniei;
d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate științific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient;
– Articolul 43 Cercetarea pe ființa umană Cercetarea pe ființa umană are caracter de excepție și poate fi făcută numai dacă, în mod cumulativ, sunt întrunite următoarele condiții:
a) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe ființe umane de eficacitate comparabilă;
b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporționate în comparație cu beneficiile potențiale ale cercetării;
c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanța sau autoritatea competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenței sale științifice, inclusiv al unei evaluări a importanței obiectivului cercetării, precum și al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilității sale pe plan etic;
d) persoana asupra căreia se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale și asupra garanțiilor prevăzute prin lege pentru protecția sa;
e) consimțământul a fost dat în mod expres, specific și a fost consemnat în scris. Acest consimțământ poate fi retras expres în orice moment.
–Articolul 45 Diligența medicului. Medicul este dator să depună toată diligența și să stăruie pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicală. În caz de nevoie, pentru lămurirea deplină, medicul este dator să solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.
– Articolul 46 Intervenția asupra persoanei. Nici o persoană nu va putea fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop de cercetare decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin poziția adoptată, raportat la întreaga situație din domeniul sănătății declanșată cu ocazia pandemiei de Covid-19, Colegiul Medicilor din România a dovedit prin fapte concrete de notorietate publică, următoarele:
– Faptul că CMR NU apără demnitatea și NU promovează drepturile și interesele tuturor medicilor, în toate sferele de activitate;
– Faptul că CMR NU apără onoarea, libertatea și independența profesională a tuturor medicilor, precum și dreptul acestora de a decide independent în exercitarea actului medical;
– Lipsa implicării și organizării de către CMR la nivel național a unor dezbateri ample cu privire la metodele de diagnostic sau tratament aplicate împotriva pandemiei Covid-19;
– Pasivitatea și/sau ignoranța CMR față de faptul că, în această perioadă de pandemie, unui număr considerabil de pacienți la nivel național le-a fost obturat dreptul și accesul la tratamente medicale în spitale, ocazie cu care foarte mulți oameni au murit, dar nu de Covid-19, ci de alte boli, unele incurabile;
– Pasivitatea și/sau ignoranța CMR față de practicile medicale impuse medicilor din România pentru a fi aplicate în condițiile „pandemiei Covid-19”, prin care se încalcă flagrantCodul de deontologie medicală, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, Convenția Europeană din 4 aprilie 1997 pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului și biomedicina, cunoscută cu numele scurt de Convenția de la Oviedo (România a ratificat această Convenție în anul 2001);
– Pasivitatea și/sau ignoranța CMR față de eradicarea dreptului și a libertății persoanei de a mai dispune de ea însăși, prin supunerea populației la un act medical, folosindu-se mijloace dolosive.
Art. 5 din Convenția de la Oviedo precizează: O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Această persoană primește în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să își retragă în mod liber consimțământul.
Consimțământul pentru nici un tratament nu poate fi prezumat, condiționat și, mai mult decât atât, este interzis a fi viciat prin discriminare, amenințare, șantaj, hărțuire, intimidare și manipulare, așa cum s-a întâmplat în toată această perioadă de pandemie.
Art. 2 din aceeași Convenție precizează: Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei.
Art. 4 din Codul de deontologie medicală: Primordialitatea interesului și a binelui ființei umane. În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.
– Pasivitatea și/sau ignoranța CMR față de elaborarea și aplicarea absolut eronată a Metodologiei de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus (Covid-19).
Referitor la acest aspect, vă solicităm să rețineți următoarele:
1. Nici până la acest moment nu există în România nici o documentație de studiu și analiză științifico-medicală, sau dezbateri ample organizate la nivelul Colegiului Medicilor din România și Academiei de Științe Medicale, în baza căreia să se fi stabilit legătura de cauzalitate dintre situația creată ca urmare a invocării bolii Covid-19 de către autoritățile statului și necesitatea măsurilor aplicate asupra cetățenilor români, prin prelungirea continuă a stării de alertă, prin restrângerea dreptului și a libertății persoanei de a mai dispune de ea însăși (precum și a altor drepturi constituționale) și prin vicierea consimțământului populației țării cu privire la vaccinarea împotriva virusului SARS-CoV-2.
CMR știe foarte bine că nici până la acest moment nu există vreun:
– STUDIU ȘTIINȚIFIC efectuat și recunoscut unanim la nivel mondial și recunoscut implicit și în România, care să fi demonstrat existența virusului SARS-CoV-2 prin izolare, purificare, trecerea prin Postulatele lui Koch, stabilindu-se Standardul de Aur;
– STUDIU ȘTIINȚIFIC efectuat și recunoscut unanim la nivel mondial și recunoscut implicit și în România, prin care să se fi demonstrat concret că vaccinul împotriva virusului SARS-CoV-2 este singura cale și posibilitate de imunizare a populației, imunitatea naturală fiind doar un „concept utopic”;
– STUDIU ȘTIINȚIFIC efectuat și recunoscut unanim la nivel mondial și recunoscut implicit și în România, prin care să se demonstreze concret care este gradul de contagiozitate al virusului SARS-CoV-2 și modul concret de transmitere al lui;
– STUDIU ȘTIINȚIFIC efectuat și recunoscut unanim la nivel mondial și recunoscut implicit și în România, prin care să se fi demonstrat, să se ateste și să se garanteze că purtarea oricărui tip de mască, ocazional și/sau permanent, previne și apără de viruși și bacterii în general și de virusul SARS-CoV-2 în mod special.
2. Nu există în România nici o documentație a unui studiu și/sau analiză științifico-medicală, ca urmare a unor dezbateri ample organizate la nivelul Colegiului Medicilor din România și Academiei de Științe Medicale, privind noile variante ale virusului SARS-CoV-2 si a gradului de contagiozitate a acestora.
În schimb, Ministerul Sănătății prin INSP, elaborează o METODOLOGIE pe care o modifică periodic în funcție de nevoia de justificare pentru restricțiile ce se vor a fi impuse continuu cetățenilor, fapt ce demonstrează că situația socială în care ne aflăm, în realitate, nu are legătură cu nici un fel de boală, indiferent cum s-ar numi aceasta, ci exclusiv cu suprimarea libertății și a dreptului persoanei de a mai dispune de ea însăși.
3.CMR știe foarte bine că:
a. METODOLOGIA este un act administrativ cu caracter normativ, trimis de INSP spitalelor;
b. METODOLOGIA este un act administrativ de referință în baza căruia se elaborează protocoalele din spitalele din România.
În chiar cuprinsul protocoalelor din spitale se specifică în mod expres această Metodologie, la capitolul „Documente de Referință”.
Mai mult, Metodologia este însoțită de o circulară trimisă tuturor spitalelor din România, în care se specifică în mod clar „pentru luare la cunoștință și conformare”.
c. METODOLOGIA este unul dintre instrumentele de punere în executare a dispozițiilor cuprinse în legea reformei în sănătate, este una dintre piesele importante de puzzle, deoarece în cuprinsul acesteia s-au inserat așa-zise justificări fără finalitate medicală pentru restricțiile ce se vor a fi impuse cetățenilor;
d. Pe baza raportărilor,în urma testelor PCR, se iau și se pun în aplicare DECIZII POLITICE;
e. METODOLOGIA stabilește definițiile, procedurile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (Covid-19) și modul de declarare a deceselor din cauza Covid-19, respectiv că, indiferent de cauza decesului unui pacient, acesta să fie declarat ca fiind mort de boala Covid-19;
f. Prin efectele punerii în practică a definițiilor și procedurilor din METODOLOGIE, concret, medicilor li se impune prin protocoalele din spitale să se preocupe de diagnosticarea infecției cu virusul SARS-CoV-2 și a derivatelor/tulpinilor acestuia, în detrimentul elaborării soluțiilor de tratamente adecvate și eficiente pentru vindecarea pacienților – fapt devenit de notorietate.
Această susținere este dovedită fără echivoc de chiar textul Ordinului nr. 35/07 ianuarie 2022, publicat în M.O. Partea I nr. 26/09 ianuarie 2022, în care la Cap. I – Identificarea pacienților cu Covid-19 se spune clar că: „diagnosticarea infecției cu virusul SARS-CoV-2 se realizează conform metodologiei Institutului Național de Sănătate Publică”.
g. Practic, actul medical este redus doar la aplicarea mecanică a protocolului național SARS-CoV-2 suprimând libertatea medicului de a personaliza tratamentul fiecărui pacient.
CMR știe foarte bine că s-a interzis autopsierea decedaților de Covid, deși era calea cea mai scurtă spre înțelegerea bolii și stabilirea celor mai eficiente protocoale de tratament.
Conform acestei „metodologii” s-a recurs la practici de întocmire a statisticilor privind decesele și numărul de cazuri care au condus la prezentarea unei situații denaturate, neconformă cu realitatea.
Pe baza acestor definiții, proceduri și a modului de declarare a deceselor se face raportarea zilnică a numărului de cazuri la nivel național, număr în funcție de care Comitetul Național pentru Situații de Urgență (CNSU) a „decis” lunar prelungirea stării de alertă. Ulterior, am văzut cum deciziile CNSU au devenit imediat Hotărâri de Guvern pentru prelungirea stării de alertă și implicit s-au prelungit restricțiile prin care au fost îngrădite, absolut abuziv, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor români (practica deja a produs dezastre iremediabile pentru țară). CNSU își bazează deciziile pe concluziile transmise de către INSP.
Astfel „starea de alertă” a devenit o „stare de fapt” perpetuă până de curând, la care definițiile și dispozițiile de implementare a unor practici eronate cuprinse în METODOLOGIE și-au adus o contribuție importantă. O „stare de fapt” perpetuă, fără un temei just, prin care s-au impus cetățenilor români măsuri nelegale, nejustificate real, abuzive, discriminatorii și anticonstituționale.
Toate acestea au generat o tulburare socială fără precedent, prin segregarea populației României, prin distrugerea economiei naționale, prin subminarea statului de drept și îndatorarea României cu sume zdrobitoare, în numele cetățenilor români cărora nu li s-a cerut părerea și nici aprobarea, PREJUDICIUL FIIND DEJA PRODUS la nivelul întregii societăți.
Datorită practicilor aplicate de mai mult de doi ani încoace, este deja de notorietate faptul că actul medical în general și actul medical al vaccinării, realizate cu scop preventiv, au fost transformate în acte administrativ-politice dictatoriale, prin care medicul a fost și este obligat să administreze pacientului terapii impuse prin protocoale-șablon și vaccinuri,iar pacientul la rândul său este obligat să le primească, ceea ce alterează până la dispariție atât actul medical în sine, cât și relația medic-pacient și nu numai.
Toate acestea s-au realizat sub pretextul pandemiei Covid-19, printr-o modalitate agresivă și manipulatoare datorită mijloacelor dolosive folositede către „autoritățile” statului în efectuarea informării populației din România, a campaniei de vaccinare din România, precum și prin metodele de diagnostic sau tratament aplicate sub forma unor așa-zise protocoale-șablon impuse ca terapie în masă și care s-au dovedit a fi insuficient fundamentate științific și aplicate fără discernământ medical.
Sunt de notorietate publică indubitabilă următoarele:
– abilitarea „autorităților” statului de a face campanii de convingere a populației, în vederea vaccinării cu un ser despre care s-a spus clar că este experimental până în anul 2023, folosind mijloace dolosive, campanie care s-a dovedit astăzi a fi fost absolut inutilă și ineficientă (ca să nu spunem dezastruoasă), din punctul de vedere al sănătății publice. Astfel, a fost periclitată sănătatea individuală a oamenilor care fie au suferit prin deces, fie suferă reacții adverse post-vaccinale, care nu se vrea afi raportate corect sau a tuturor acelora care, după schemele complete de vaccinare împotriva virusului SARS-CoV-2 au făcut forme de boală agresive și repetate;
– favorizarea de către statul român a interesului comercial și economic al companiilor producătoare și distribuitoare de vaccinuri, prin faptul că li se dă voie neîngrădit să desfășoare campanii de promovare a distribuirii de vaccinuri ce conțin un ser experimental, fără obligarea acestora de a transmite informații corecte și complete cu privire la produsul diseminat, respectiv de a fi informată populația în egală măsură cu „avantajele” cât și cu dezavantajele vaccinurilor experimentale;
– conținutul contractelor Pfizer care au fost desecretizate, conform obligației impuse de către Curtea Supremă a SUA;
– propaganda agresivă și dolosivă a furnizorilor de servicii media și audiovizuale care au promovat și promovează informații false;
– „omisiunea” obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a informa în condiții etice de neutralitate și imparțialitate, corect și complet persoana care se vaccinează, cu privire la raportul risc-beneficiu pentru fiecare vaccin și de a pune la dispoziția acesteia prospectul substanței vaccinale ce conține compoziția vaccinurilor, reacțiile adverse postvaccinale și contraindicațiile;
– „omisiunea” obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a efectua o anamneză familială detaliată precum și o evaluare completă (inclusiv cu analize imunologice) a persoanei supuse vaccinării, anterior efectuării acestei proceduri;
– „omisiunea” obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a-și asuma în scris – înainte de efectuarea actului medical al vaccinării cu serul experimental – înregistrarea și raportarea tuturor efectelor adverse ale substanței administrate, suportate și relatate de către persoana vaccinată, indiferent de momentul survenirii în timp a acestui efect față de momentul înțepării, în condiții de totală confidențialitate și fără teama de consecințe punitive;
– „omisiunea” obligației, atât pentru medicul vaccinator cât și pentru „autoritățile” care au impus vaccinarea cu serul experimental, de a răspunde civil și penal, inclusiv pentru acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate pacientului în cazul survenirii unor efecte adverse, dacă nu au informat corect și complet, în condiții de etică, moralitate, de neutralitate și imparțialitate (față de orice ordin primit și/sau companie Pharma) astfel încât omul, ca subiect al vaccinării, să poată decide liberși neviciat;
– „omisiunea” obligației răspunderii civile și penale a producătorilor de vaccinuri, a importatorilor, a distribuitorilor, a decidenților și a tuturor persoanelor și entităților implicate în activitatea de vaccinare a cetățenilor români, în cazul în care sunt în culpă, raportat la reacțiile adverse care apar;
– denigrarea actului medical, prin efectuarea înțepării populației României cu serul experimental în piețe publice, pentru a primi mititei și apă, sau în alte locuri improprii pentru așa ceva, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin campania desfășurată în mod manipulator, viclean, jignitor și umilitor atât pentru medicul sau cadrul medical obligat să facă acest lucru, cât și pentrucetățenii „chemați” să se supună unui experiment prezentat ca fiind pentru salvarea vieții;
– apariția unui fel de „jandarm sanitar” care, prin diferite mijloace normative anticonstituționale, caută să limiteze decizia profesională a medicului, încălcându-se astfel principiul independenței profesionale a acestuia, principiu care îi permite medicului să recomande doar acele tratamente medicale care slujesc cel mai bine interesului și stării de sănătate a pacientului pe care-l tratează;
– sancționarea medicilor care, pe baza studiilor efectuate din proprie conștiință, în conformitate cu normele deontologice, își exprimă liber părerea despre diferitele vaccinuri și/sau despre protocoalele-șablon impuse de OMS sau de către alte organisme internaționale.
CE A FĂCUT CONCRET COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA CA SĂ PREÎNTÂMPINE SAU SĂ OPREASCĂ ACEASTĂ SITUAȚIE DEZASTRUOASĂ, TOATE ABUZURILE ȘI NELEGALITĂȚILE, PRECUM ȘI ACEST GENOCID LA NIVEL NAȚIONAL?
NIMIC!!!
În aceste condiții, Colegiului Medicilor din România a dovedit că s-a aliat directivelor guvernamentale abuzive, prin poziția adoptată de către reprezentanții săi legali, de către factorii de decizie la nivel național din cadrul CMR, poziție exprimată public fără echivoc.
Drept urmare, toți acei medici și cadre medicale din întreaga țară care prin libertatea conștiinței, prin libertatea de exprimare, în temeiul deontologiei profesionale și a jurământului depus au manifestat o opinie independentă, etică și morală, au fost și sunt hărțuiți, amenințați sau intimidați prin diferite mijloace,ca și în cazul de față al doamnei Dr. Geanina-Elena Hagimă.
Prezenta cauză este o dovadă indubitabilă în acest sens.
Este absurd și constituie un abuz de putere solicitarea CMR cu privire la atragerea răspunderii disciplinare a doamnei Dr. GEANINA-ELENA HAGIMĂ, cu atât mai mult cu cât aceasta și-a îndeplinit cu conștiință și profesionalism toate îndatoririle de OM și MEDIC, conform jurământului depus la intrarea în profesia de medic și a dispozițiilor cuprinse în Codul de deontologie medicală. În temeiul dispozițiilor articolului 37din același Cod de deontologie medicală – Obligații referitoare la sănătatea publică.(2) Medicul are obligația morală de a aduce la cunoștință organelor competente orice situație de care află și care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică, „învinuita” a sesizat în mod repetat și legitim CMR prin memorii, petiții, notificări etc., prin care a cerut sprijin, explicații, lămuriri și implicare din partea CMR, tocmai în spiritul respectării scopului, rolului, eticii și deontologiei profesiei medicale și a medicului.
Doamna Dr. Geanina-Elena Hagimă s-a adresat INSTITUȚIEI COLEGIUL MEDICILOR din ROMÂNIA, nu colegilor medici în mod individual și nu a denigrat nici un confrate medic. La toate demersurile efectuate, doamna doctor nu a primit nici un răspuns cu privire la chestiunile abordate, ba dimpotrivă, acum „răspunsul” îi vine prin convocarea în fața Comisiei de disciplina profesională!
Discursurile, demersurile și toate ieșirile publice ale doamnei Dr. Geanina-Elena Hagimă, dovedesc curajul, abnegația, asumarea, responsabilitatea, profesionalismul de elită, implicarea și nu în ultimul rând, vocația de medic ale acesteia.
CMR ar trebui să fie mândru că are onoarea ca în corpul său profesional să aibă astfel de medici precum doamna Dr. Geanina-Elena Hagimă și suficient de mulți alții ca domnia sa, medici cu notorietate, care luptă pentru păstrarea integrității, a drepturilor și libertăților individuale șiprofesionale, pentru nealterarea actului medical, pentru dreptul pacientului la sănătate și la viață. Medicul fiind și el în orice moment, un potențial pacient.
O sancțiune dată doamnei Dr. Hagimă,indiferent de gradul acesteia, pe lângă nedreptate și abuz, nu ar face altceva decât să aducă o dovadă indubitabilă de obediență și servilism față de „șeful care cere” și acceptarea de a se crea un sistem de intimidare a medicilor, astfel încât aceștia să fie descurajați în a avea o atitudine fermă în fața unor eventuale directive abuzive și nelegale, cu privire la exercitarea profesiei pe care au ales să o îmbrățișeze și să o practice.
Pe cale de consecință,pentru toate motivele mai sus învederate și pentru nealterarea eticii și moralității, raportat la o justă cauză, în condiții de legalitate, vă solicităm respingerea cererii formulate de către Colegiul Medicilor din România referitoare la atragerea răspunderii disciplinare de orice fel a doamnei Dr. Geanina-Elena Hagimă.
Vă solicitam să constatați căsusținerile Președintelui CMR, domnul Prof. Univ. Dr. Daniel CORIU sunt absolut nefondate. Considerăm că acestea au drept unic scop de a intimida și de a descuraja orice medic care îndrăznește să aibă o opinie personală exprimată public, care apără onoarea, libertatea și independența profesională ale medicului, precum și dreptul acestuia de a decide în exercitarea actului medical, raportat la faptul că la nivel național există foarte mulți medici care nu au cedat presiunilor „sistemului” și au ales să rămână integri, uman și profesional.
Mai mult decât atât, probatoriul depus de domnul Prof. Univ. Dr. Daniel CORIU- Președintele CMR ca dovadă a afirmațiilor domniei sale, practic reprezintă exact contrariul a ceea ce dânsul susține.
Prezentul document este înștiințarea dumneavoastră cu privire la situația de fapt existentă precum și la prejudiciul iminent ce s-ar putea genera asupra societății și securității vieții individuale a cetățenilor români, dacă veți accepta să creați un precedent în sancționarea unui medic absolut nevinovat. Astfel, nu puteți spune că nu aveți cunoștință de situația învederată.
Solicităm acordarea unui număr de înregistrare pentru prezenta petiție și comunicarea de îndată a acestuia.
Cu stimă,
Asociația
JURIȘTILOR PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR
prin Președinte – Avocat MARINA-IOANA ALEXANDRU
Sursa: ActiveNews
