Ministerul de Finanţe şi-a asumat pentru anul 2021 un plafon pentru datoria guvernamentală de 55% din PIB, conform metodologiei UE, după ce anul trecut s-a atins un prag de 47%. Dacă este să ţinem cont de experienţa anului 2020, când pe fondul crizei sanitare şi a crizei economice plafonul de îndatorare, care fusese stabilit iniţial la 40% din PIB, a fost depăşit, nu este exclus ca 2021 să consemneze o repetare a situaţiei. Necesarul brut de finanţare la nivel guvernamental pentru anul trecut a fost de 148,9 miliarde de lei, în condiţiile în care circa 47 de miliarde lei au fost folosiţi pentru refinanţarea datoriei scadente. În 2021, datoriile scadente sunt sensibil egale cu cele de anul trecut, dar Guvernul îşi propune să se împrumute mai puţin prin reducerea deficitului bugetar la 7,2 din PIB. Dacă va reuşi Executivul să se încadreze datoria publică în ţinta de 55% din PIB este greu de spus acum, dar apropierea de plafonul de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht se poate dovedi periculoasă pentru România, dacă Guvernul nu va lua măsuri pentru creşterea veniturilor fiscale şi limitarea cheltuielilor. Pentru a afla „Cât de periculoasă poate fi creşterea datoriei publice?”, la întrebarea adresată de Jurnalul au răspuns bancheri, profesori de economie, consultanţi şi analişi economici.
Criza sanitară şi cea economică asociată au prins România total nepregătită. Avea cel mai mare deficit bugetar din PIB din UE, iar creşterea economică bazată pe consum şi nu pe investiţii şi-a demonstrat imediat limitele la apariţia crizei. Asta a făcut ca ţara noastră să fie anul trecut mult mai puternic lovită de perturbarea climatului economic internaţional. Acum Guvernul este forţat să treacă la un program de reforme, având ca axe principale reducerea cheltuielilor bugetare şi pe creşterea investiţiilor. Investiţiile sunt încă un subiect sensibil în bugetul pe 2021 pentru că nu se cunosc. Putem însă intui că prioritare vor rămâne cele din zona transporturilor, unde au fost prioritizate 130 de proiecte, dar toate vechi, ele fiind însă în diverse stadii de realizare.
Datoria guvernamentală conform metodologiei UE (%PIB)
Datoria guvernamentală, conform metodologiei UE, s-a situat la sfârşitul anului 2019 la un nivel de 35,3% din PIB, pentru ca la sfârşitul lunii decembrie 2020, aceasta să reprezinte 47,7.
Suntem în procedura de deficit excesiv
În 2019 datoria publică contractată a fost la 31 decembrie în valoare de 449,0 miliarde de lei, din care datoria publică guvernamentală a fost de 432,5 miliarde de lei (reprezentând 96,3% din total datorie publică). Creşterea explozivă a deficitulul bugetar a făcut ca în aprilie 2020 împotriva ţării noastre să fie declanşată procedura de deficit excesiv. În septembrie 2020, Comisia Europeană și-a prezentat raportul privind măsurile luate în urma recomandării, iar acesta indica o deteriorare majoră a finanțelor publice în cursul anului 2020, în principal din cauza pandemiei de COVID-19. Comisia Europeana a amânat anul trecut luare unei decizii cu privire la acest aspect, dar Comisia va reevalua situația bugetară a României pe baza datelor privind rezultatul execuției bugetare din 2020, a bugetului din 2021 și a previziunilor Comisiei de primăvară
România ieşea din criza financiară din 2009-2010 înregistrând o ponderea a datoriei publice în PIB printre cele mai scăzute, de 33,3% din PIB, media la nivelul UE fiind de 82,5%.
Ce spunea Comisia European
Comisia Europeană concluziona că „România se confruntă cu riscuri ridicate de sustenabilitate fiscală pe termen mediu și lung, generate în principal de deficitele fiscale ridicate și costurile asociate cu îmbătrânirea”. Deşi sublinia că ţara noastră era încă departe de limia maximă a plafonului de îndatorare, Comisia Europeană atrâgea atenţia că în 2025 pragul de îndatorare poate atinge 60% din PIB ar urma să fie atins, pentru ca să se meargă spre 90% în 2030, în absența unor schimbări în politica economică. Previziunile din 2020 ale Comisiei nu sunt departe de realitate, România apropiindu-se deja de ţinta de 60% chiar după previziunile guvernului.
Plafoanele unor indicatori pe anul 2021
-Plafonul soldului bugetului general consolidat, exprimat ca procent în produsul intern brut, esteînanul 2021 de 7,16%, iar în anul 2022 de 5,84%;
-Plafonul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, exprimat ca procent în produsul intern brut, estede 9,8%în anul 2021și de 9,1% în anul 2022;
-Plafonul privind datoria publică, conform metodologiei Uniunii Europene pentru sfârșitul anului 2021, este de 55% produsul intern brut;
-În anul 2021, plafonul privind finanțările rambursabile, care pot fi contractate de către unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, este în sumă de 1.200 milioane de lei;
-În anul 2021,plafonul soldului primar al bugetului general consolidat este deminus 63.135,5milioane lei;
Ionuţ Dumitru: ”Nu putem continua la nesfârşit cu un deficit bugetar aşa mare”
economist-şef Raiffeisen Bank
În primul rând este foarte important ca acestă tendinţă de creştere a datoriei publice să se tempereze. Anul trecut a crescut foarte mult pentru că am avut de acoperit deficite foarte mari. România este într-adevăr sub gradul de îndatorare de 60% din PIB, dar pentru noi acesta este un grad mare de îndatorare. Dacă pentru Germania, de exemplu, acesta nu este un grad mare de îndatorare, pentru ţările în curs de dezvoltare, cum este şi România, acesta este un grad mare. Dacă ne uităm la modul în care am finanţat anul trecut deficitul de circa 145 de miliarde de lei (9,8% din PIB), din care circa 45 de miliarde de lei au reprezentat datoriile ajunse la maturitate, putem spune că am avut o misiune grea. Cu ajutorul lichidităţilor injectate în piaţă de BNR, cu ajutorul emisiunilor de titluri de stat cumpărate de BNR, cu sprijinul pachetelor de finanţare europene am reuşit să acoperim datoriile. Totuşi, nu putem continua la nesfârşit cu un deficit bugetar aşa mare. Acesta trebuie redus sub 3% într-un orizont de timp nu îndelungat.
Valentin Lazea: ”Un grad de îndatorare de 55% este cel mai bun scenariu astăzi”
Economistul șef al Băncii Naționale a României
Toate ţările au un grad de îndatorare mare din cauza crizei. Cât suntem încă sub un grad de îndatorare de 60% este încă acceptabil. Să ajungem la 55%, să nu depăşim acest procentt. Atingerea procentului de 55% ar fi în cea mai bună variantă pentru că limitarea la acest nivel în 2024 este condiţionată de un deficit de 3% din PIB, ceea ce este cam greu de realizat. În aceste condiţii atingerea unui grad de îndatorare de 55% este cel mai bun scenariu astăzi, aşa că nici nu se mai pune problema de bun sau rău.
Cristian Păun : România se prăbuşeşte mai repede decât alte ţări
Rectorul Facultăţii de Relaţii Economice din cadrul ASE
Economia Românie a crescut pe datorie şi într-o perioadă de creştere noi nu am plătit datorii, ci am acumulat. În perioada 2017-2019 noi trebuia să stagnăm datoria şi deficitele, dar s-a întâmplat invers. Asta a arată că am avut o creştere pe datorie care nu a avut nicio legătură cu investiţiile. Prin acest consum noi am alimentat creşteriile salariale din sistemul bugetar care în intervalul menţionat au înregistrat o dinamică de creştere de 20% pe an. În condiţile în care PIB-ul a tot crescut în această perioadă, procentul datoriei publice în PIB nu a crescut semnificativ. În contextul în care PIB-ul s-a prăbuşit, efectele s-au văzut imedit. Acum chiar şi dacă datoria ar stagna, cu siguranţă că ea ar creşte ca procent în PIB. Poate că nu acest procent al datoriei publice în PIB este cel mai relevant. Poate ar fi mai interesant de văzut datorie publică pe cap de locuitor. În România, 94% din veniturile fiscale se duc pe tei lucruri: salarii, pensii şi asistenţă socială. Nu rămâne nimic pentru investiţii, aşa că astea le trecem la datorii. Este periculos orice procent al datoriei publice în PIB care este mai mare ca 1% şi în opinia mea orice guvern ar trebui să funcţioneze cu deficite 0. Cu cât te întânzi mai multe decât îţi este plapuma, este periculos. Totuşi, multe ţări apasă pedala datoriilor pentru dezvoltare, China, SUA, Japonia şi chiar ţări din UE. Situţia pe care noi o avem este generală în lume. Guvernele funcţionează pe datorie şi cu deficite mari. Asta le obligă la reforme, iar pe noi, ceilalţi, să fim atenţi de ce parte a baricadei ne situăm. România a intrat în această criză mai puţin pregătit decât alte ţări. Vedem că apar crize noi şi ele se succed cu repeziciune. Asta face ca România să nu abă timp să se recupereze după o criză şi să intre deja în altă criză, ceea ce face a noi să ne prăbuşim mai mult decât alţii. Faptul că UE ne cere să respectăm un anumit procent al datoriei publice în PIB nu este un lucru rău, ese o condiţie care ne face să fim responsabili cu finanţele ţării.
Ioana Petrescu: „Datoria publică a explodat în ultimii ani. De ce contează?”
fost ministru de Finanţe
Datoria publică a crescut cu 40% din 2018 până în 2020. Să fie clar, este în regulăpentru un stat să se împrumute,dacăse asigură că are resursele săîși poatăplăti datoria. În general, o țară cu un PIB mai mare se poate împrumuta mai mult decât o țară cu un PIB mai mic. Tocmai de aceea, o imagine mai bună ne-o oferădatoria publică calculată ca procent din PIB. Și tocmai acest indicator a crescutvertiginos in ultimii 3 ani de la 34 la 44%.Asta înseamnă că trebuie să ne îngrijorăm?
Dacă ne uităm în jur, se pare că nu. În Franța, Spania și Belgia, nivelul datoriei publice a ajuns sădepășească 100% din PIB, mult peste limita de 60%, acceptată de Comisia Europeană. Însă, investitorii nu se uită doar la aceste cifre când decid dacă săfinanțeze datoria publică a unei țări. Contează și câtă încredere au cățările respectiveîși vor plăti datoria. Iar încrederea pe care o acordăFranței, Spaniei sau Belgiei nu este aceea și cu cea acordatăRomâniei. Noi NU ne permitem să facem datorii atât de mari precum aceste țări!
Dacă investitorii își pierd încrederea în statul roman, dobânzile vor creșteși ne vom împrumuta la prețuri din ce în ce mai mari. Vedem deja o creștere cu 20% în cheltuielile publice cu dobânzile în ultimul an. Practic anul trecut, fiecare român a plătit 763 de lei îndobânzi guvernamentale. Aceste cheltuieli vor continua să crească, dacă nu luăm măsuri săcreștem PIB-ul și să reducem deficitul.
Horia Braun: ”Banii împrumutaţi trebuie folosiţi pentru a ajuta economia”
director general al Erste Asset Management
Nu contează gradul de îndatorare pe care îl ai. Contează ce faci cu banii pe care îi împrumuţi, cum sunt ei utilizaţi. Dacă ei sunt investiţi în economie, în creşterea Produsului Intern Brut, în învăţământ, în infrastructură, atunci nu este o problemă că îşi creşte datoria. Un al doilea aspect care trebuie subliniat este cel legat de puterea de a finanţa această datorie. Să nu uităm că sunt ţări în care gradul de îndatorare depăşeşte 100% din PIB, iar anul trecut din cauza crizei multe ţări au închis cu o creştere mare a gradului de îndatorare. Important este ca această datorie să poată fi finanţată fără costuri mari, iar actualul context este unul favorabil finanţări de pe piaţă pentru că au scăzut dobânzile şi randmentele la titlurile de stat. Statul se poate finanţa acum la o dobândă sub rata inflaţiei şi sub rata de creştere a Produsului Intern Brut, ceea ce înseamnă că finanţarea nu reprezintă o povară. Nu există o cifră maximă, o cifră magică până la care te poţi împrumuta. Sigur că există tratatul de la Mastrich care prevede un grad de îndatorare de maximum 60%, dar din cauza crizei tratatele sunt suspendate anul curent. Nici procentul de 60% nu are o semnificaţie economică în sine. Banii împrumutaţi trebuie folosiţi pentru a ajuta economia să-şi revină mai repede, iar costurile de finanţare a datoriei trebuie să fie suportabile.
Adrian Codirlașu:”E bine să avem un grad de îndatorare cât mai mic”
vicepreședintele organizației profesioniștilor în investiții -CFA România:
Chiar dacă ne parcurgem criza Covid-19 și toate țările au înregistrat creșteri la ponderea datoriei publice în PIB, pragul de 60% rămâne în picioare. E adevărat că statele din zona euro l-au depășit, dar aici trebuie subliniat un aspect. Germania, de exemplu, se împrumută pe 30 de ani la dobândă negativă, astfel că practic Guvernul Germaniei e plătit ca să se împrumute, datoria publică devenind sursă de venit la buget. E bine ca România să respecte pragul de 60%. În caz contrar, un nivel prea ridicat ar afecta creșterea economică, pentru că Executivul, în loc să aloce fonduri pentru investiții, va fi nevoit să achite datoria. Vom putea spune că am ieșit din criza Covid-19 atunci când deficitul bugetar va reveni sub cota de 3%. În acel moment, ar fi recomandabil să avem un nivel de maximum 55% pondere a datoriei publice în PIB.
Adrian Negrescu:”E nevoie de o regândire a rolului împrumuturilor statului”
managerul companiei de consultanță Frames
Pandemia ne-a prins, din păcate, nepregătiți atât din punct de vedere sanitar cât și economic. Într-un an 2020 în care am avut două rânduri de alegeri, Guvernul n-a avut curaj să ia măsuri de restructurare, astfel că singura soluție a fost să se împrumute și astfel am ajuns la adevărate cifre record. În absența unor reforme structurale, România va continua să trăiască pe credit.În condițiile în care 85% din bugetul statului se duce pe salarii, pensii și alte cheltuieli sociale, Guvernul va trebui să facă rost de bani, iar cum atragerea fondurilor UE va fi o misiune dificilă, birocratică și impredictibilă, băncile vor rămâne, în continuare, principalul partener al statului român.
Ne aflăm, din păcate, într-un cerc vicios din care nu vom putea ieși decât prin decizii curajoase, prin măsuri concrete de restructurare a aparatului public, a celor peste 1000 de firme de stat, a modului în care stimulăm economia. Dincolo de necesara reducere a evaziunii fiscale, e nevoie de o regândire a rolului împrumuturilor statului pentru că, din păcate, ne împrumutăm mai mult pentru salarii și pensii si prea puțin pentru investiții – singurele care pot aduce creștere economică și implicit bani la buget. România nu este nici Italia și nici măcar Grecia, să își permită un nivel al datoriei foarte ridicat. Italia are o economie puternică, Grecia are turism și investiții de 10 ori cât în România. Noi, din păcate, avem o economie încă fragilă, în care peste 90% dintre companii sunt slab finanțate. 40% din totalul taxelor adunate de stat provin de la numai 4000 de companii, în condițiile în care avem peste 1,1 milioane de firme active.În aceste condiții, să te împrumuți exclusiv pentru cheltuieli sociale, pentru consum, înseamnă să îți tai, practic, craca de sub picioare. Numai cheltuielile cu dobânzile la datoria publică au ajuns să reprezinte 14,5 miliarde de lei, o sumă imensă. Și cu investițiile este o mare problemă în România. Din păcate, în loc să construim infrastructură, noi am investit în ultimii ani mai mult în proiecte fără dezvoltare pe orizontală – cele mai vizibile sunt, de exemplu, stadioanele și bisericile. Cu banii pe un stadion care și așa va fi mai mult gol, construiam un spital, construiam 10 școli de meserii de care are nevoie economia, construiam infrastructură de electricitate, gaze și apă. Nu spun că astfel de investiții nu sunt importante dar trebuie să gândim în perspectivă, să dezvoltăm proiecte care să aducă creștere economică. Dacă vom continua să ne împrumutăm fără să găsim soluții să facem economii, ne vom amaneta viitorul și potențialul economic. Vom pierde din competitivitatea și atractivitatea economică, le vom lăsa copiilor noștri o datorie care îi va pune în imposibilitatea de a mai putea să își construiască un viitor, un nivel de trai mai bun.
Adrian Vasilescu consultant de strategie BNR: ”Ne descurcăm onorabil”
Trebuie în primul rând să vedem că ne confruntăm cu o criză gravă. Peste tot în UE datoria publică a crescut, iar media a ajuns la 100% , dar s-a ajuns şi la un grad de îndatorare de 150%. În aceste condiţii noi stăm bine, ne descurcăm onorabil având în vedere că suntem sub plafonul de 60%. Sigur, când vorbim despre datorii vorbim şi despre dobânzi. Noi venim după un ciclu mare de inflaţie în care doi ani la rând am avut cea mai mare inflaţie din UE. Acum suntem singura ţară din Ue cu o inflaţie în jur de 2%, o inflaţie care este considerată optimă. Asta înseamnă că inflaţia muşcă din veniturile oamenilor atât cât trebuie să muşte pentru a menţine un echilibru economic. În aceste condiţii, gradul de îndatorare nu este o problemă care să fie mai complicată decât pentru alte ţări din UE. Noi avem o pondere a datoriei publice în PIB de sub 60% şi cea mai bună poziţie pe tabloul de bord al inflaţiei. Totuşi, este o problemă pe care trebuie privită cu antenţie mare şi cumpătare.
Aurelian Dochia profesor de economie:” Trebuie să acordăm atenție evoluției datoriei publice”
Pentru România, o creștere a ponderii datoriei în PIB poate deveni periculoasă. E adevărat, noi încă avem un nivel mult mai mic decât majoritatea țărilor din zona euro. Italia are o datorie mult mai mare, dar Italia, făcând parte din zona euro, beneficiază de susținerea Băncii Central Europene, care va continua să o finanțeze. În schimb, România trebuie să se descurce pe cont propriu, în condițiile în care are o economie mică și cu multe vulnerabilități. Probabil anul acesta, în cel mai bun caz deficitul bugetar se va situa la 7% din PIB, cum a prognozat Guvernul. Văzând că și datoria crește și deficitul bugetar se află la o cotă ridicată, investitorii ar putea să devină nervoși, și să crească dobânzile la care ne împrumută. De asemenea, ne putem aștepta la panică în piețe, ceea ce ar duce la majorarea costurilor de finanțare peste tot în lume. Există multe necunoscute pe plan mondial, bursele se află la un nivel de evaluare ridicat, numeroși specialiști consideră că s-a format o bulă în contextul politicilor laxe practicate de băncile centrale. Toate acestea ne pot afecta, astfel că trebuie să acordăm atenție evoluției datoriei publice.
Dan Schwartz consultant economic: “Problema este legată de modul în care folosim banii”
Problema nu este gradul de îndatorare. Problema este una mai sensibilă şi este legată de modul în care cheltuim banii. Dacă de apropiem de un grad de îndatorare de 60% din PIB, iar împrumuturile pe care le luăm le folosim pentru a finanţa consumul, atunci există un risc mare pentru economie. Putem intra chiar în incapacitate de plată. Dacî însă banii merg spre investiţii realmente productive, care să aducă valoare, nu panseluţe şi borduri, atunci nu mă sperie un grad mare de îndatorare. Nu ţinta în sine este importantă, ci cum administrăm banii şi cu ce costuri, şi mă refer aici inclusiv la costurile legate de corupţie pentru că încă suntem tributari unei mentalităţi păguboase. Pe de altă parte, trebuie să se insiste asupra ţintelor de deficit. Să se insiste asupra creşterii veniturilor fiscal şi limitarea cheltuielilor. Veniturile trebuie să crească fără creşterea fiscalităţii pentru că acest lucru pe termen scurt va aduce mai mulţi bani la buget, dar pe termen lung va lovi în spiritual antreprenorial şi atunci procesul de dezvoltare este afectat. Anul trecut pentru acoperirea deficitului bugetar şi plata datoriei scadente s-a făcut un efort mare. De aceea este important să încurajezi mediul de afaceri. Mai devreme sau mai târziu, aceşti bani se vor întoarce la buget. Pe de altă parte, reducerea cheltuielilor statului este obligatorie, inclusiv a costurilor pe care le înregistrează cu dobânzile. Trebuie să ne îndatorăm la un preţ al banilor cât mai scăzut. Pe măsură ce economia globală îşi va reveni, putem asista şi la o creştere a dobânzilor şi, de aceea, trebuie să fim atenţi ce contracte de împrumut semnăm acum. De aceea spun că nu este suficient să ai bani, trebuie să ştii şi ce să faci cu ei.
Gabriel Biriş consultant fiscal:”Noi până acum am mâncat pe datorie”
Un grad de îndatorare de 55% din PIB este periculos.Noi am făcut deficite foarte mari şi am crescut gradul de îndatorare. Problema este că am făcut deficite mari ca să mâncăm, nu ca să investim. În momentul în care te împrumuţi să creşte salarii ,pensii, să dai vouchere de vacanţă, facilităţi fiscal etc, este doar o chestiune de timp până când vine creditorul să-ţi ia casa. Noi am mai trecut prin astfel de moment, nu este ceva nou, dar nu am învăţat nimic. Aveem un deficit bugetar mare şi o creştere a gradului de îndatorare, există presiunea în stradă a sindicatelor şi a organizaţiilor de pensionari pentru creştere salariilor şi pensiilor, iar toate acestea ne pun în pericol raing-ul de ţară. Noi şi aşa avem perspectivă negativă, iar o deteriorare a rating-ului ne-ar duce în junk, adică nerecomandabil investiţiilor. Dacă raportăm plafonul de îndatorare şi la veniturile bugetare, vom vedea că acesta este mare. Pe de altă parte, să nu uittăm de datoria pe care statul o are faţă de cetăţenii săi prin Pilonul I de pensii. Pensiile sunt plătite acum din contribuţiile plătie astăzi. Piramida vârstei nu neajută. În 2030 va ieşi la pensie generaţia „decreţeilor”, iar statul trebuie să se pregătească pentru acest şoc. Datoria ar trebui redusă, pentru că din perspectiva anului 2030 va trebui să te împrumuţi pentru a putea plăti acele pensii.
Răzvan Orășanu analist economic: „E timpul să oprim tot ceea ce înseamnă risipă”
Sunt două lucruri separate, una este efectiv cantitatea datoriei, să-i spunem așa, sau cât de mare este datoria și aici avem noroc că am pornit de la zero. Suntem singura țară de pe planetă care în martie ’89 și-a plătit datoriile. Acum, ca procent din PIB încă suntem departe de liniile de avarie. Este o situație excepțională în care măsuri contraciclice sunt potrivite. Adică, când ți se prăbușește economia prima dată stingi focul din economie, adică revii pe creștere și după aia vezi ce faci cu datoria. N-o spun doar eu, o spun toate țările, o spune Trezoreria Americană.
Întrebarea este unde duci banii? Adică dacă faci investiții drumuri și drumurile astea îți vor aduce pe viitor afaceri și economia va crește, îți vei putea permite să susții costul acestor datorii și costul lor de finanțare. Dacă, în schimb, vâri banii în niște găuri negre: întreprinderi de stat neperformante, salarii, sporuri, pensii și așa mai departe, poate că ajuți niște oameni într-un moment dificil însă pe termen lung nu vei putea susține costul acelei datorii. Deocamdată agențiile de rating se uită mai degrabă la viitor, nu doar la deficitul de azi, se uită la cât de sustenabil și serios este traseul de reducere a deficitului bugetar pe termen mediu. Am văzut prognoza celor de la Guvern cu reducerea într-o zonă de 4% în 3 ani. E un target ambițios, dar este un target cât de cât credibil și cel puțin agențiile de rating au cifre foarte apropiate. Și atunci, atâta vreme cât folosești intervalul ăsta să faci ceva restructurări și mai ales să nu oprești șantierele, investițiile mari publice și cât timp îți pregătești relansarea economică, aceste datorii pe termen mediu pot fi susținute.
Pe mine mă îngrijorează că văd în continuare o creștere pe arierate în sectorul public, e o meteahnă veche. Zonele de neperformanță în sectorul public ar trebui să fie încet, încet, curățate. E timpul să oprim tot ceea ce înseamnă risipă.
În opinia mea datoria publică este pe un traseu ascendent în următorii 3 ani. Nu e important stocul datoriei, ci e important ce se întâmplă când ajungem aproape de 60% din PIB, asta este nenorocirea. Noi profităm de baza joasă și de faptul că am pornit de la zero, dar va veni o vreme când vom trece de niște praguri de alarmă! E evidentă întrebarea oamenilor: ați împrumutat zeci de miliarde, unde sunt banii? Răspunsul văd că este foarte chinuit în zona decidenților și ar trebui să fie dat cu toată gura. Fraților, peste 1 mld de euro însemană deficitul la pensii în fiecare an, au fost ani în care a fost peste 2 și chiar peste 3 miliarde. Măsurile cu șomajul tehnic pentru pandemie au costat și ele aproape de 1 mld euro, dacă nu peste. Tot ce a însemnat scădere de venituri din pricina pandemiei au însemnat câteva miliarde bune. Adică noi am continuat să consumăm pe bugetul vechi, ba chiar am aprobat niște măsuri în plus pentru stimularea economiei în condițiile în care veniturile statului sunt în cădere liberă.
Momentan suntem bine, ne putem împrumuta și suntem ok. Dacă în viitoram avea un guvern mai puțin responsabil, cum am mai avut, traducerea este aceeași de fiecare dată: inflație. Deci, un guvern care încearcă să se scoată din datorii creează inflație. Dar nu e cazul la noi. În ultimii ani am reușit să ținem inflația sub control și am reușit să facem ceva de banii…deci, nu pot să spun că sunt super încântat, dar totuși nu mai avem mari șantiere care sunt blocate cu totul.
Adrian Măniuțiu analist economic: „Contează mult mai mult pentru ce te împrumuți”
Datoria publică, în mod cert, pentru unii e mumă și pentru alții ciumă. E mai puțin important nivelul, procentual raportat la PIB, contează mult mai mult pentru ce te împrumuți. Contează ce faci cu banii, din ce motiv îți crești datoria? Dacă iei bani cu împrumut cu riscul chiar de a crește datoria publică la un procent alarmant raportat la PIB, dar dacă o faci pentru a investi în infrastructură, în digitalizare, în educație, în surmontarea efectelor crizei pandemice, în cofinanțări europene, în asigurarea absorbției de fonduri europene, în garanții care se îndreaptă spre mediul de afaceri astfel încât acesta să-și poată continua activitatea și procesul investițional, atunci banii ajung în ceva ce generează profit social și economic și mai mult decât atât, generează capacitatea de a rambursa. Acest profit garantează că în viitor există capacitate de rambursare și că nu amanetăm viitorul. Ei bine, dacă împrumutăm pentru a asigura niște subvenții, fie ele și sociale, pentru a plăti un apparat bugetar supradimensionat și lipsit de performanță, dacă împrumutăm pentru a plăti pensii și transferuri sociale atunci în mod cert este o bombă cu ceas care ca detona foarte curând și care poate să ne pună în cap cu totul.
Trebuie să fim foarte atenți ce facem cu banii pentru că există un risc major să ne autostrangulăm, pentru că această datorie, care va trebui la un moment dat decontată, va opri niște cheltuieli vitale. Cu alte cuvinte, faptul că în viitor va trebui să rambursăm aceste costuri uriașe va împiedica statul să facă investițiile la care făceam referire. Cul alte cuvinte, nu doar dăm banii degeaba dar nici nu o să mai avem din ce să-I plătim. Dacă acum facem mișcările corecte, băgăm banii în zonele care generează suficient surplus și bunăstare socială și economică, astfel încât el să poată să fie rambursat, atunci sigur că da. Dar trebuie, ca orice alt împrumut, tratat și analizat prin capacitatea de rambursare pe care, în timp, banii plasați dintr-un împrumut ți-o oferă sau nu.
Degeaba ai o datorie publică mica și o economie foarte slabă, așa cum e greșit și să ai o datorie publică uriașă într-o economie lipsită de randament și vlagă. În același timp, o datorie publică crescută într-o economie care funcționează chiar și împovărată de greutatea datoriei reprezintă un risc mult mai mic. Cu alte cuvinte, să nu ne sperie procentul datoriei, ci efectele pe care le produce și lucrurile pe care le poate genera în societate și în economie, care pot fi bune sau foarte rele.
