Evia, a doua cea mai mare insulă a Greciei, arde de săptămâni bune. Din lipsa de resurse și pentru a salva de flăcări împrejurimile Atenei, autoritățile au sacrificat insula. Mii de hectare de pădure s-au transformat în cenușă, mii de oameni și-au abandonat casele și au devenit refugiați în propria țară.
Ultimele incendii devastatoare din Grecia s-au produs în 2018. Atunci au murit peste o sută de oameni. Lecțiile legate de evacuarea oamenilor au fost învățate, însă incendiile nu pot fi prevenite. Parchetul general de la Atena suspectează ca o mână crininală a dat foc pădurilor. A cerut o investigație pentru posibila incendiere deliberată a pădurilor Greciei. El s-a referit la o ”activitate criminală deliberată și organizată”. Este vorba despre suspiciuni, fără vreo dovadă prezentată publicului. Poate fi o activitate criminală, dar poate fi și o încercare a statului elen de a se preface că face ceva. Asta pentru că incendiile ard la urne. Alegerile câștigate în 2019 de actualul premier conservator Kyriakos Mitsotakis au venit după tragedia din vara anului 2018, care a redus mult din șansele stângii radicale aflată la putere – Syriza.
Cine a dat foc Greciei atunci și acum?
Încălzirea globală, spun mai toate ziarele. Nenorocirile vor ajunge în toate țările din nordul Mediteranei, iar apoi vor năvăli și în Balcani, poate și mai la nord. Alții spun ca incompetența administrativă și clientelismul au dat foc Greciei. Printre ei se numără fostul ministru Andreas Andrianopoulos.
”În special in Grecia, mentalitatea favoritismului de stat duce la urbanizare necontrolată, fără respect față de mediul înconjurător, la formarea haotică a unor localități, la o coastă care a fost violată de schemele dezvoltatorilor imobiliari. Într-un asemenea context social, planificarea este aproape imposibilă și ideea aplicării unor principii administrative pentru a gestiona o criză este mai mult o glumă. Sistemul politic însuși este cel care invită la dezastre, nu condițiile fizice”, scria Andrianopoulos, în 2018.
Clientelismul și intervenția puternică a statului în economie și societate sunt cauzele fundamentale ale ineficienței. Se pare că procesul alegerii raționale este dușmanul fatal al mentalității dominante în asemenea sisteme de guvernare. Acesta este orice model care se bazează pe piață pentru a gestiona problemele de politică economică și de organizare seocietală. Problema majoră este sectorul public umflat, care este încurajat de autoritățile politice să se extindă în mod constant, indiferent de abilitatea sa de a-și duce promisiunile la îndeplinire. În loc să fie soluția problemelor, statul devine cauza celor mai multe probleme și dificultăți.
Mai departe, fără obiective limpezi sau fără soluții cost-beneficiu, statul nu poate oferi rezultate bune sau nu poate face față crizelor, în special în situații de urgență. În cazul Greciei, serviciul de pompieri a fost ruinat financiar, în timp ce noul personal a fost recrutat potrivit unor anumite criterii sociale! Cu alte cuvinte, pompierii care ar trebui să salveze oameni au fost angajați pe baza inabilității fizice de a face față chiar și unor situații din viața obișnuită (handicapați fizic, nepotriviți din punct de vedere psihic, în general cu probleme de sănătate) sau au fost recrutați din medii sociale defavorizate”, scria Andrianopoulos, in 2018.
Incendiile de acum din Grecia au coincis cu lansarea celui de al șaselea raport al Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei, organism la ONU. Primul raport a fost publicat în 1990, iar al cincilea în 2014. Grupul de experți a fost laureat al Nobelului pentru Pace în 2007, împreuna cu Al Gore, cel care a creat prima bursa a certificatelor de poluare, un soi de indulgențe de mediu total ineficiente însă care au îmbogățit o mulțime de „băieți deștepți”, printre care și fostul secund al lui Bill Clinton.
Ultimul raport a fost pe placul presei. ”Verdictul raportului IPCC privind infracțiunile de mediu ale omenirii: total vinovată”, scrie The Guardian. ”Raportul IPCC este un cod roșu pentru omenire”, scrie BBC. ”Raportul ne spune că scopul nostru trebuie să fie reducerea drastică a creșterii temperaturii globale”, spune consilierul științific al guvernului de la Londra, Patrick Vallance, însărcinat și cu combaterea epidemiei de covid, dar și acționar la marea companie farmaceutică GlaxoSmithKline.
Ce se spune mai puțin despre acest raport ține de redactarea și aprobarea lui. Numele organismului ”interguvernamental” spune totul – raportul este unul politic, redactat de experți selectați de guverne astfel încât să corespundă nevoilor politice și, în plus, raportul trebuie să fie aprobat de guverne pentru a putea fi publicat.
Ziaristul Aris Roussinos, cu cetățenie britanică și greacă, nu a criticat raportul ONU. Consideră că încălzirea globala a dat foc Greciei. El se întreabă însă cine provocat această încălzire globală: ”omenirea vinovată”, așa cum susține The Guardian, sau unii oameni?
Au trecut 30 de ani în care lupta cu schimbările climatice a fost prizoniera certurilor politice interne din SUA, unde o administrație semnează câte un tratat internațional inutil și prezentat cu surle și trâmbițe, iar următoare administrație retrage America din tratat.
”Marile puteri occidentale au găsit cu cale să își reducă emisiile de carbon mutându-și producția industrială în China, și astfel Beijingul are acum în mâini soarta întregii omeniri și nu dorește deloc să-și reducă producția. Prinse într-o competiție acerbă, China și SUA își extind producția și consumul, condamnând restul lumii la o prăbușire și mai rapidă”, scrie Roussinos, pentru UnHerd.
”Începând din 1990 au fost cheltuite mii de miliarde de dolari pentru impunerea hegemoniei imperiale în toate colțurile lumii. Acum, armata SUA singură emite mai mult dioxid de carbon decât țări europene bogate precum Suedia sau Norvegia. Fiecare bombă aruncată peste un țăran afgan analfabet, fiecare unitate de aer condiționat parașutată într-un deșert de la capătul lumii distrag atenția de la o mare amenințare care planează asupra tuturor și de la o colosală risipă de resurse, fără precedent în istoria omenirii.
Ar fi nevoie de un efort al întregii lumi pentru a găsi soluțiile tehnologice necesare opririi încălzirii climei, dar în schimb avem o explozie a bunurilor de consum deloc necesare și a căror producție oferit Chinei dominația globală și a înecat lumea în prostii din plastic. Profitul a îmbogățit o clasă de oligarhi, cei mai bogați oameni din istorie, care plătesc miliarde pentru a zbura în spațiu câteva minute, în timp ce planeta devine de nelocuit”, scrie Roussinos.
”Potrivit Oxfam, cei mai bogați 1% din lume emit mai mult dioxid de carbon decât cei mai săraci 50% din întreaga lume. Tot ei sunt responsabili pentru emisii de carbon mai mari decât întreaga populație a UE, unde se afla unele dintre cele mai industrializate societăți din lume. Este forate ciudat cum cei de la Davos insistă că ar trebui să mâncăm insecte, să renunțăm la proprietate și să ne reducem călătoriile cu avionul sau cu mașină, însă nu spun nimic despre dezechilibrul grotesc amintit mai sus.
Nu doar oligarhii sunt de vină, ci și lacheii lor din presă, care cultiva conformismul pentru lumea creată de patronii lor și care se hrănesc cu firimiturile de la masa lor. Formatori de opinie milionari și progresiști precum Matthew Yglesias au început să atace Ungaria lui Viktor Orban arătând că americanii dețin în medie mai multe electrocasnice și au locuințe mai spațioase decât est-europenii conservatori. Însă 10% dintre bogații lumii, printre care se află cu siguranță și unii dintre acești neoliberali, sunt responsabili pentru jumătate din emisiile de carbon. Pentru ca emisiile să scadă cu o treime ar fi suficient ca acești bogați sa consume la același nivel cu europeanul mediu. Însă asta nu se întâmplă, iar mișcarea ecologistă înregistrează eșec după eșec, militând pentru eliminarea energiei nucleare și căzând într-un obscurantism ultraliberal.
Grecia este o țară săracă după standardele europene și cu atât mai săracă dupa standardele comentatorilor care apără acest statu-quo nesustenabil. În schimb, Grecia și multe țări din Sudul Global sunt extrem de bogate în semnificații pentru locuitorii lor. Câte milioane dintre ei vor fi nevoiți să se dezrădăcineze pentru ca bogații lumii să se îmbogățească și mai mult, protejați de consecințele propriului consumerism?”, se întreabă Aris Roussinos.Sursa:
Sursa: Călin Marchievici/cotidianul.ro
