În 1956, filozoful evreu german Günther Anders a scris această reflecție, nu știm dacă a fost premonitorie sau programatică:
„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Vor veni și mai multe pentru mintea oamenilor. Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute…
Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin.
Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist, (…) că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. Mai ales fără filozofie.
Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul.
Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș. Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze.
Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun.
În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății.
Condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii.
Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit…
Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare.
Scenografia maselor în care s-a specializat Hitler a devenit de prisos: dacă cineva vrea să transforme un om într-un nimeni (și chiar să-l facă mândru că este un nimeni), nu mai este necesar să-l înece într-o masă, sau să-l îngroape într-o construcție de ciment produsă în masă de mase. Nicio depersonalizare, nicio pierdere a capacității de a fi bărbat nu este mai eficientă decât cea care aparent păstrează libertatea personalității și drepturile individului. Dacă procedura de condiționare are loc într-un mod special în casa fiecărei persoane — în căminul individual, în izolare, în milioane de unități izolate — rezultatul va fi perfect. Tratamentul este absolut discret, întrucât este prezentat ca distractiv, victimei nu i se spune că trebuie să facă vreun sacrificiu și rămâne cu iluzia intimității sale sau, cel puțin, a spațiului său privat.”
Evreu fiind și implicit considerându-se victimă a lui Hitler (teoretic), constat că ura sa față de întreaga umanitate excelează enorm față de cea a presupusului călău al evreilor.
Spunea cineva de curând că Hitler va ajunge EROU. Și nu e departe ziua respectivă.
Sursa: România fără Justiție
