Fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu, face dezvăluiri grave într-un interviu din presa clujeană, care ar putea trimite lejer către cea mai tulburătoare ipoteză imaginabilă, aceea că președintele Klaus Iohannis, comandatul suprem al forțelor armare, sabotează, de fapt, discret și sistematic, apărarea României.
Vasile Dîncu, cel care a demisionat în octombrie argumentînd prin ”imposibilitatea colaborării cu Iohannis”, vine cu noi dezvăluiri, pentru Gazeta de Cluj.
”Am folosit o sintagmă blândă, dar menționez din start că nu pot vorbi acum despre tot ceea ce știu, gândesc sau simt în această problemă. Nu este nici momentul și nici timpul istoric încă nu a venit. Nu am avut vreo critică din partea Președintelui cu excepția unei sugestii nefericite ”de a citi revista presei”, după o înscenare legată de o afirmație a mea cu privire la modul de terminarea războiului din Ucraina, o banalitate pe care o spuneau în acel moment Macron, Blinken și mulți alții. În schimb, aproape de la începutul mandatului meu am fost bombardat ”pe surse” cu ideea și întrebarea dacă nu cumva voi fi remaniat, iar sursele zvonurilor erau din zona Cotroceni. În totalitate nu înțeleg nici azi ce l-a determinat pe Președinte să pună o presiune asupra mea, la un minister unde aveam oricum foarte multă treabă. ” a spus Dîncu.
”În fine, am și alte interpretări pentru această situație, dar încă nu este timpul să le spun. În contextul în care mandatul meu s-a desfășurat sub imperativul războiului aflat la granițele României, colaborarea cu Președintele României, în calitate sa de comandant al forţelor armate şi preşedinte al CSAT s-a desfășurat normal, în cadrul strict formal și prevăzut de lege, dar dialogul a fost unul pe care l-aș putea caracteriza ca fiind ”limitat”. Cred că situația geopolitică pe care o traversează România în ultimul an necesită o colaborare mai bună și mai strânsă între ministrul Apărării și Președinte. Nu am simțit sprijin din partea comandantului suprem în niciuna dintre acțiunile importante ale procesului de reformă și modernizare pe care l-am gândit împreună cu echipa mea. (…)
”În toată această perioadă Președintele m-a invitat la o singură discuție despre proiectele ministerului. Dacă mă gândesc bine, nici acum nu știu ce gândește Președintele nostru despre apărarea României, dincolo de pozițiile conjuncturale din comunicările ocazionate de evenimente publice” mai spune Dîncu.
Ați citit bine: un ministru al Apărării nu a reușit în aproape un an de mandat nici măcar să înțeleagă viziunea președintelui față de apărarea țării, necum să colaboreze strîns pentru dezvoltarea acesteia!
Afirmația lui Dîncu despre Iohannis și apărarea României în condițiile create de războiul din Ucraina este, în opinia noastră, infinit mai gravă decît cea a lui Traian Băsescu din 1997, în celebrul său interviu care a dus la căderea guvernului Ciorbea. Atunci, reamintim, Băsescu a spus doar că premierul e în urmă cu reformele economice, iar scena politică a luat foc.
Revenind, mai spune fostul ministru:
”Am insistat să aducem în România cunoștințe tehnologice și inovații de ultimă oră în contextul în care viziunea mea a fost aceea că România nu trebuie să aibă ca obiectiv singular doar achiziția echipamentelor militare, ci România trebuie să încurajeze producția în țară a celor mai multe dintre echipamentele de care are nevoie.
Capitolul pe care îl consider o relativă neîmplinire, deși m-am zbătut cel mai mult pentru acesta, este cel legat de îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale militarilor noștri – activi, în rezervă sau în retragere, ale salariaților civili ai ministerului nostru, precum și ale familiilor lor. Nu am avut destul timp în contextul de securitate de după 24 februarie, iar blocajele au fost constante și de la cele mai înalte niveluri(…)
Din pacate, eu nu am primit sprijin în accelerarea unor reforme legate de legiferarea unui nou statut al cadrelor militare, optimizarea salarizării și a veniturilor.
Trebuie să oprim hemoragia demisiilor din armată(…) Trebuie rezolvată problema rezerviștilor și mărit numărul de militari activi, dar și a rezerviștilor voluntari”.
Trăgînd linie după spusele lui Dîncu și adunînd:
– Comandatul suprem al forțelor armate nu și-a putut clarifica viziunea pe tema apărării țării nici măcar în fața ministrului de resort, necum a cetățenilor, în contextul unui război de anvergură în coasta țării care poate deveni război mondial, chiar nuclear.
– În România se încurajează de la vîrf importul de armament în dauna producției proprii, deși am avut o anume tradiție în domeniu.
– Eforturile instituționale pentru îmbunătățirea nivelului de muncă și viață al militarilor sunt blocate de la nivel înalt, urmarea fiind subțierea vertiginoasă a efectivelor apărării.
– Practic, Dîncu de înțeles că a fost eliminat doar pentru că a încercat să miște lucrurile în armată, dar în absența unei explicații oficiale a președintelui.
– În fine, ar fi interesant de aflat despre ce anume lucruri susține fostul ministru că nu poate vorbi pentru că ”nu este nici momentul și nici timpul istoric”.
Fiind vorba de eliminarea ministrului apărării în plin conflict militar în regiune, fără vreo poziție oficială a comandatului forțelor armate, nu putem estima acele lucruri altfel decît extrem de grave.
În lumina declarațiilor lui Dîncu, avem de a face, oare, cu un președinte care sabotează discret și controlat armata propriei țări și industria sa de apărare strict pentru a deschide drum larg importului de armament din alte țări și celui de soldați din trupe străine? (Bogdan Tiberiu Iacob),
Sursa: InPolitics
