Gheorghe Piperea: Am depus azi, la Guvern, la Ministerul Sănătății și la Ministerul Finanțelor cererea de acces la informații de interes public cu privire la VACCIN. Citește, acționează și dă mai departe!

„Stimate domnule Prim-Ministru Nicolae Ciucă,

Stimate domnule ministru Alexandru Rafila,

Stimate domnule ministru Adrian Câciu,

Subsemnatul , cetățean român, domiciliat în… ,

apreciind pozițiile exprimate de domnia voastră în sensul respectării drepturilor pacientului, în special a dreptului acestuia de a alege dacă se supune sau nu tratamentelor experimentale recomandate de OMS și de Statul român, mai exact, dacă se vaccinează sau nu pentru a se „proteja” de infecția cu virusul Sars-Cov2,

ținând cont și de preconizatele condiționări ale exercițiului drepturilor și libertăților cetățenești fundamentale în funcție de deținerea unui „certificat verde” care să ateste administrarea unor vaccinuri experimentale, autorizate condiționat, prin procedură de urgență, de organismele competente,

în temeiul Legii 544/2001, formulez prezenta CERERE

prin care vă solicit respectuos să îmi comunicați în termenul legal răspunsuri comprehensive și precise la următoarele întrebări:

(i) Care sunt contraindicațiile actualizate ale fiecărui vaccin disponibil, ținând cont de prospectele acestora și de efectele adverse înregistrate la nivel mondial până la această dată?

(ii) Ce anume analize trebuie să îmi fac înainte de vaccinare, în funcție de fiecare vaccin în parte și de contraindicațiile specifice ale acestuia?

(iii) Ce specialitate trebuie să aibă medicul care îmi va recomanda vaccinul și care ar putea fi acel vaccin apt a-mi oferi maximul de protecție și minimul de risc de efecte secundare, în raport de problemele medicale particulare ale subsemnatului și de rezultatele analizelor realizate în urma indicațiilor oferite de răspunsul dvs. la întrebarea de mai sus?

(iv) Ce medic trebuie să urmărească evoluția medicală a subsemnatului în urma vaccinării și pe ce perioadă?

(v) Există un set de proceduri medicale/scheme de tratament stabilit pentru fiecare tip de efect secundar advers în funcție de fiecare vaccin existent pe piață?

(vi) Cine își asumă răspunderea civilă (respectiv penală) pentru un eventual malpraxis, respectiv, pentru efectele adverse survenite în urma injectării cu un vaccin experimental, autorizat condiționat și (posibil) administrat în urma unei recomăndări medicale greșite sau emise cu nesocotirea problemelor medicale ale subsemnatului?

(vii) Este sau nu Statul român responsabil solidar cu producătorul vaccinului pentru daunele cauzate de efectele adverse ale vaccinului și, dacă răspunsul este pozitiv, care este proporția în care cele două entități suportă pagubele? În ce măsură plătitorii de taxe, impozite și contribuții au fost informați că, din banii colectați de la ei, Statul român ar urma să răspundă în locul sau alături de producătorii de vaccinuri pentru daunele provocate pacienților, fără ca Statul roman să participe și la profitul producătorului de vaccinuri sau să încaseze taxe și impozite de la acesta?

(viii) Care este gradul de autorizare de către Agenția Națională a Medicamentului sau de către Ministerul Sănătății a fiecărui vaccin comercializat în România pentru prevenția și combaterea pandemiei de Covid-19 și pe ce bază a fost dată respectiva autorizare, ținând cont că unele vaccinuri, cum ar fi cele produse de Pfizer, circulă pe piață sub mai multe nume de marcă sau comerciale (Comirnaty, Covid-19, Tozinameran)?

(ix) Având în vedere că majoritatea vaccinurilor au la nivel internațional fie o autorizare provizorie, fie o autorizare condiționată, vaccinul fiind în studii clinice, potrivit declarațiilor oficiale ale producătorilor[1], există la această dată echipe de lucru mixte cu specialiști ai ministerului sănătății și respectiv ai producătorilor vaccinurilor propuse de către minister? Suplimentar față de cele 9 întrebări de mai sus, vă solicit să îmi puneți la dispoziție contractele încheiate de către Statul român, respectiv Uniunea Europeană, cu producătorii vaccinurilor experimentale autorizate condiționat de autoritățile competente, în vederea prevenției și combaterii epidemiei de Covid-19, precum și orice anexe semnate ulterior de către Statul român cu aceste companii.

Prezenta cerere se întemeiază și pe dispozițiile Legii Pacientului nr. 46/2003. Potrivit art 6 din această lege, „pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic”. De asemenea, potrivit art. 13, „pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului”. Aceleași principii rezultă și din art. 649-651 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Prezenta cerere se întemeiază și pe dispozițiile Legii nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte. Potrivit art. 3-4 din această lege, producătorul răspunde pentru prejudiciul actual și pentru cel viitor, cauzate de defectul produsului său, răspunderea sa nefiind limitată în situația în care paguba este determinată, cumulativ, de defectul produsului și de acțiunea sau omisiunea unei terțe persoane. Potrivit art. 10 din aceeași lege, orice clauze contractuale de limitare sau exonerare de răspundere a producătorului sunt lovite de nulitate absolută.

Prezenta cerere se întemeiază, de asemenea, și pe dispozițiile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Potrivit art.642-648 din această lege, pentru malpraxis sanitar[2] răspund atât medicii și restul personalului medical, cât și unitățile sanitare, publice sau private, precum și furnizorii de medicamente. În special, unitățile sanitare și furnizorii de medicamente răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienților în activitatea de prevenție, diagnostic și tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor și dispozitivelor medicale, substanțelor medicamentoase și materiale sanitare, în perioada de garanție/valabilitate, conform legislației în vigoare. În mod normal, astfel cum rezultă din normele legale mai sus enunțate, Statul roman nu ar trebuie să răspundă în locul spitalelor, al personalului sanitar sau, cu atât mai puțin, în locul furnizorilor de medicamente.

În fine, atrag atenția asupra dispozițiilor Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, mai precis, art.1, 5 și 7, conform cărora Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea Constituției și a legilor țării; pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde și civil, contravențional, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care prezenta lege nu cuprinde dispoziții derogatorii; intră sub incidența prezentei legi faptele săvârșite de membrii Guvernului în exercițiul funcției lor și care, potrivit legii penale, constituie infracțiuni.

Cu deosebită stimă,

Prin poștă la adresa: Cabinetul Primului Ministru, Palatul Victoria, Piața Victoriei nr. 1, Sector 1, București, cod poștal 011791

Prin mail la adresele [email protected] [email protected] [email protected] și [email protected]”

Petiția: Trenduri Economice