Ioana d’Arc, numită Jeannette în familie, era cea mai mică dintre cei cinci fraţi, fiica unor ţărani prosperi din Domremy, în ducatul francez Bar.
Ea nu fusese dată la şcoală, nu ştia nici să scrie, nici să citească şi lucra ca slujnică şi ciobăniţă. Fiind extrem de credincioasă şi de patriotă, se simţea chinuită de perpetuarea Războiului de 100 de ani dintre ţara sa şi Anglia.
Pe când avea 13 ani, i s-a întâmplat un fapt miraculos – sau cel puţin semnificativ din perspectivă medicală. A început să audă voci şi să aibă viziuni cu Sf. Mihail, îmbrăcat în armura de cavaler, secondat de Sf. Margareta şi de Sf. Caterina. Fiinţele divine i-au şoptit în ureche vreme de trei ani.
În anul 1428, pe când Ioana avea 16 ani, vocile au rugat-o să meargă în audienţa la Delfin, Carol al VII-lea, şi să-i dezvăluie acestuia că are o misiune divină: să-i alunge din ţară pe englezi şi pe burgunzi, să dedice acest regat curăţat slăvirii Domnului şi să asiste la sfinţirea încoronării Delfinului (încoronarea se petrecuse cu 11 ani inainte)
.
Pe data de 22 mai 1430, Ioana, pe atunci în vârstă de 18 ani, a fost luată prizonieră şi închisă de englezi la înfrângerea cărora participase. Împotriva ei s-au formulat 12 acuze grave, printre care şi „oroarea” purtării de veşminte bărbăteşti, vărsarea de sânge britanic şi refuzul de a tăgădui că aude vocile sfinte. La ora nouă, în dimineaţa zilei de 30 mai 1431, Ioana a urcat în căruţa închisorii şi a fost trasportată în piaţa centrală din Rouen. După ce hainele i-au fost carbonizate integral – deşi carnea nu-i fusese atinsă – lemnele aprinse au fost trase deoparte pentru ca spectatorii să vadă că sentinţa fusese îndeplinită. „Au văzut-o complet goală, aflăm dintr-o sursă, dezvăluind toate secretele unei femei, iar când această imagine a fost privită suficient de mult, călăii au reaprins focul în jurul bietului cadavru.” Călăii ştiau cum să ofere mulţimii contravaloarea preţului pentru spectacol.
(istoriiregasite.ro)
