Dacă încă vă întrebați de ce Statele Unite nu au reușit să câștige în Irak și Afganistan, în special în Afganistan, tot ce trebuie să faceți este să urmăriți conferința de presă de astăzi (ieri n.r.) a Grupului de Contact pentru Apărare a Ucrainei de la Bruxelles, Belgia. Un adevărat spectacol de clovni! Remarcile lui Lloyd Austin și ale generalului Mark Milley au dezvăluit doi tipi care se amăgesc, cu totală lipsă de conștientizare.
Îndrăzneala acestor doi lideri militari eșuați de a pretinde că sunt calificați să ofere sfaturi Ucrainei despre cum să lupte cu o armată mondială de frunte, atunci când propriile lor dosare militare sumbre arată că nu au reușit să învingă o grămadă de păstori de capre și oameni de trib care nu aveau apărare antiaeriană, elicoptere și artilerie, este definiția prostiei. Ar fi amuzant, dacă în Ucraina nu s-ar derula un măcel.
Iată câteva dintre punctele de vedere ale lui Austin:
El acuză Rusia că vizează în mod deliberat civili (o minciună) și ignoră ultimii opt ani în care Ucraina și-a ucis propriii civili în Donbas.
El îl acuză pe Putin că a provocat haosul mondial, chiar dacă penuria de alimente și petrol, împreună cu economiile aflate în colaps în Europa au fost răni provocate de NATO. NATO a făcut asta, nu Putin.
Austin se angajează să sprijine Ucraina pe termen lung, PROMIȚÂND mai multe muniții HIMARS, mitraliere grele, 181 de MRAP și 2000 de rachete ghidate antitanc plus încă 1,75 miliarde de dolari pentru sisteme de apărare aeriană. El n-a precizat că niciunul din aceste articole nu va ajunge curând, deoarece stocurile americane și europene sunt aproape epuizate.
Pe lângă furnizarea mai multor „bijuterii”, Austin insistă că Grupul de Contact va sincroniza donațiile într-un plan de instruire integrat. Da, aproape am uitat, Ucraina va primi mai multe tancuri și sisteme de apărare aeriană (care nu vor ajunge în câteva luni de zile). El a trecut peste detaliul minuscul, nesemnificativ, al lipsei de suport logistic pentru aceste sisteme și lunile de pregătire necesare trupelor ucrainene pentru a avea o minimă pregătire cu acele sisteme.
Un discurs bun, Lloyd.
În continuare, generalul Milley. Cel puțin nu a acuzat pe nimeni:
NATO și această coaliție nu au fost niciodată mai puternice, iar Rusia este acum un paria global.
Sunt surprins că nimeni nu a râs de această afirmație flagrant ridicolă. Polonia șicanează Germania. Turcia i-a spus Suediei că nu există un acord cu privire la intrarea în NATO. Ungaria își exprimă rezerve serioase. Între timp, Putin a dezvoltat legături strânse cu China, India, Arabia Saudită, Africa de Sud și Brazilia.
Rusia a pierdut, a pierdut din punct de vedere strategic, operațional și tactic, și plătește un preț enorm pe câmpul de luptă.
Hei Mark. Pierdere este atunci când abandonezi Afganistanul cu sufletele disperate agățate de roțile și aripile aeronavelor americane care pleacă, și cad în gol. Pierdere este atunci când armata pe care ați antrenat-o nu a reușit să țină piept talibanilor. Pierdere este atunci când abandonezi aliații afgani care își pun încrederea în tine. Rusia i-a măturat pe ucrainenii de la Mariupol și face același lucru în Donbas. Mai exact, cum pierde Rusia din punct de vedere strategic, operațional și tactic? Doar pentru că spui tu, nu înseamnă că este adevărat.
Națiunea ucraineană este unită într-un singur scop – de a expulza forțele ruse de pe teritoriul său și de a se apăra.
La începutul Operațiunii Militare Speciale, Ucraina avea pe teren o armată mai mare decât Rusia. Nu mai este cazul. Rusia a distrus brigăzile de tancuri ale Ucrainei și acum Ucraina imploră cu disperare înlocuiri. Armata Ucrainei a fost decimată de tactica rusă de a folosi artileria pentru a ataca și distruge baricadele. Chiar dacă NATO ar decide să se mobilizeze și să trimită propriile trupe pentru a întări Ucraina, asta nu ar fi suficient pentru a „expulza” forțele ruse. Rușii luptă pentru patria lor.
Armata rusă a suferit costuri uriașe în războiul lor de agresiune și acum au recurs la trimiterea recruților și a prizonierilor la moarte iminentă.
Se pare că Milley este confuz în legătură cu informarea pe care a primit-o cu privire la victimele ucrainene. Așa-numiții „recruți” din Rusia sunt rezerviști militari, plus aproximativ 100.000 de voluntari care s-au înscris. Ucraina, în schimb, răpește băieți de 16 ani și bărbați de 60 de ani de pe străzile din Kiev și Odesa. Îmi este greu să cred că Milley chiar crede prostiile pe care le aruncă. Dacă o face, atunci armata Statelor Unite este în mare pericol, având la conducere un idiot ca acesta.
Țările au promis tancuri, au promis vehicule de luptă pentru infanterie, au promis artilerie și muniții și apărare antiaeriană. Grupul este concentrat pe furnizarea capabilităților angajate, furnizarea eficientă a pieselor de schimb și a logisticii de susținere necesare pentru angajarea deplină a acestor sisteme. Formarea, menținerea și susținerea Ucrainei rămân esențiale pentru ca Ucraina să învingă.
Tipii ca Milley sunt precum visul cazinourilor din întreaga lume. El continuă mărească miza și să parieze banii pe care nu îi are, în speranța de a obține o chintă regală. Un om cu experiența sa ar trebui să înțeleagă că, chiar dacă Occidentul poate pune la îndemână noile arme, vehicule și tancuri, Ucraina este la multe luni distanță de a le putea folosi eficient pe câmpul de luptă. Ucraina nu are luxul de a aștepta.
Rusia, prin contrast, duce un război de uzură foarte costisitor, în timp ce Ucraina își valorifică efectiv avantajele asimetrice pentru a se apăra, iar cel mai importante sunt curajul, rezistența și priceperea tactică.
Asta chiar te zgârâie pe creieri. Se pare că Milley crede că ucrainenii au aceleași abilități militare magice ca ale talibanilor și vor putea, într-un fel, să învingă armata rusă așa cum SUA au fost învinse în Afganistan. Rusia se bucură de avantaje în materie de personal, tancuri, artilerie, muniție, război electronic, avioane de luptă, elicoptere și rachete hipersonice. Nu există dovezi că Ucraina are mai mult curaj, rezistență sau pricepere tactică decât rușii. De fapt, adevărata asimetrie este că Rusia are mai mulți soldați instruiți decât Ucraina, într-un raport covârșitor.
Este pentru a menține ordinea internațională bazată pe reguli, pentru a respinge ideea că națiunile mari și puternice pot ataca alte țări mai mici, ale căror granițe nu se vor schimba.
Ipocrizie, numele tău este Milley. Aceasta este oala care, prin excelență se poate numi ceainicr. Lista țărilor mici pe care Statele Unite și NATO le-au atacat este lungă — Afganistan, Irak (de două ori), Siria, Libia, Balcanii, Panama, Republica Dominicană, Vietnam etc. Din 1990, Rusia s-a luptat cu Georgia și acum cu Ucraina. Operațiunile lor militare în Siria au venit la cererea guvernului legitim sirian. Îmi doresc ca NATO să fie la înălțimea idealului unei „ordini internaționale bazate pe reguli”. Dar regulile pe care le are în vedere Milley sunt regulile casei. Este un cazinou strâmb.
Vom continua să lucrăm cu Ucraina pentru a răspunde din nou la cele mai stringente nevoi ale Ucrainei. Știți că se gândesc la o ofensivă în primăvară, pentru asta mai sunt doar câteva săptămâni și avem multe de făcut, dacă vă gândiți la numărul de sisteme pe care le adunăm: Bradley’s Strikers Marders CB 90, 113s, și lista de artilerie poate continua. Este o sarcină monumentală să aducem acele sisteme împreună, să pregătim trupele pentru aceste platforme, să ne asigurăm că avem susținere pentru toate aceste sisteme și să le poziționăm în luptă. Acesta este cu adevărat punctul central al discuției noastre de astăzi.
Von Clausewitz nu este. Ceea ce generalul merită este o ceașcă de scuipat cald, când anunță în avans momentul unei „viitoare” ofensive. N-ar fi mai bine să îți păstrezi cărțile ascunse și să nu-i spui adversarului ce vei face?
Se pare că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, și Mark Milley nu sunt pe aceeași lungime de undă. Jens a făcut această declarație – inconfortabilă (dar adevărată), ieri :
„Este clar că suntem într-o cursă a logisticii”, a spus el. „Războiul din Ucraina consumă o cantitate enormă de muniții și epuizează stocurile aliate.”
Dl. Stoltenberg a spus că trupele ucrainene cheltuiesc muniție „mai multă” decât produc în prezent membrii NATO și această situație pune presiune asupra industriilor de apărare aliate.
El a spus că timpul de așteptare pentru munițiile de calibru mare – cum ar fi obuzele pentru obuzierele de 155 mm trimise de SUA – a crescut în medie de la 12 la 28 de luni.
„Comenzile plasate astăzi vor fi livrate în doi ani și jumătate sau mai târziu, așa că trebuie să creștem producția și să investim în capacitatea noastră de producție”, a declarat domnul Stoltenberg reporterilor, la sediul NATO.
Ucraina, cu ajutorul Occidentului, merge dormind către abator. Refuzul Ucrainei și al NATO de a se trezi și de a înțelege realitatea a ceea ce se întâmplă are mari șanse să ducă la distrugerea amândorura.
Până să vorbim despre Irak și-n Afganistan, SUA nu au reușit să câștige nici în Vietnam, ceea ce demonstrează că NU și-au învățat absolut deloc lecțiile în urma înfrângerilor suferite. Ceea ce nu amintește, în expunerea sa, Larry Johnson este că după ce tancul sovietic T-55 a rupt gardul din fața Palatului Independenței din Saigon în dimineața zilei de 30 aprilie 1975, ambasadorul american fugind cu elicopterul din orașul asediat, acel tanc a devenit simbolul victoriei Vietnamului și al URSS asupra Statelor Unite. Cu alte cuvinte, de îndată ce URSS s-a prăbușit, America și NATO au luat din nou calea armelor- Iugoslavia, Irakul, Afganistanul și Libia fiind incendiate. A existat o încercare de a lansa o agresiune militară majoră în Siria (numai că au intervenit rușii și le-au „tăiat” elanul războinic psihopaților de la Washington), de a impune cu baioneta „democrația în stil american”, dar peste tot yankeii au suferit aceeași soartă: o înfrângere politică și militară completă.
Acum, putem adăuga cu încredere înfrângerea Imperiului Răului în Ucraina, unde Washingtonul urmează aceeași cale de a călca pe greblă, similar cu eșecurile din Coreea, Vietnam, Afganistan, Libia, Siria și Irak. În plus, aduc prejudicii imense inclusiv aliaților europeni, care vorbesc și acționează doar la ordinele Casei Albe și își folosesc toată puterea pentru a apăra neonazismul administrației de la Kiev. Spre exemplu, declarațiile lui Borrell, care a dezvăluit un secret militar referitor la principala bătălie din Ucraina, ce se va desfășura în primăvara acestui an, făcând apel către țările europene să-i livreze juntei naziste ucrainene cât mai multe tancuri, deoarece confruntările vor deveni decisive. În sinceritatea sa nazistă, el ajunge uneori la o lipsă grosolană de abilitate politică, dat fiind statutul său de diplomat al Uniunii Europene.
Este limpede, că instituția politică americană a fost întotdeauna caracterizată de miopie politică (sesizată chiar și de autor, de altfel), o lipsă de obiectivitate imensă atunci când a venit vorba de înțelegerea naturii umane precum și a particularităților națiunilor și regiunilor pe care a căutat să le subjuge. Președinții John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson și Richard Nixon au prezidat Statele Unite în timpul războiului nereușit din Vietnam. Toți trei au ignorat legăturile complexe care existau între Vietnam, Uniunea Sovietică și China. În războaiele ulterioare din Orientul Mijlociu, alți președinți americani nu au reușit să înțeleagă notele distinctive ale lumii islamice; un alt motiv pentru care evenimentele din acea regiune s-au dovedit a fi un eșec total al politicii lor. Războaiele inspirate de Washington din Afganistan și Orientul Mijlociu, „flirtul” lui Barack Obama cu islamismul politic și islamiștii radicali și încercările SUA de a schimba regimul din Siria au eșuat deja. Declinul hegemoniei americane s-a accelerat, iar pe acest fundal, Rusia și-a extins și mai mult sfera de influență în lume. Acest aspect îi irită enorm pe yankei, consider eu, fiindcă Moscova va domina Imperiul Eurasiatic, căruia, de altminteri, îi și aparține, slăbind puternic preponderența Americii precum și modelul neoliberal uzat al dominației economice americane.