La data de 1 iulie 1822 a avut loc restabilirea domniilor pământene în Țările Române prin numirea ca domnitori, de către Poarta Otomană, a lui Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească. Această schimbare a avut loc si datorită ,, ecoului,, pe care l-a avut Revoluția lui Tudor Vladimirescu din anul 1821, revoluție care chiar dacă a fost înfrânta, a contribuit din plin la emanciparea românilor.
Astfel, prin restabilirea domniilor pământene, adică a domniilor unor domnitori de loc si neam românesc, se punea capăt domniilor fanariote, instaurate în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească, domniice a produs în cele două țări române, de-a lungul a peste o sută de ani, doar corupţie, instabilitate politică şi regres economic. Domnitorii pământeni au avut ca prioritate normalizarea vieţii sociale şi politice și adoptarea unor reforme instituționale viabile, așa cum a fost cazul în Moldova unde domnitorul Ioniţă Sturdza a beneficiat de ajutorul lui Ionică Tăutu, artizanul unui proiect de constituţie, numită „Constituţia Cărvunarilor”, prin care se reforma sistemul electoral și se adoptau drepturi şi libertăţi de natură iluministă franceză. Și chiar dacă reformele adoptate nu au modernizat pe deplin cele două state românești, meritul reinstaurării domniilor pământene constă în faptul de a fi realizat primul proiect de dezvoltare economico-socială și de emancipare naţională a românilor.
La scurt timp intențiile reformatoare ale primilor doi domni pământeni au eșuat, aceasta și datorită faptului că marii boieri nemulțumiți de pierderea unor anumite privilegii, au reușit cu ajutorul Rusiei și a Imperiului Otoman, să zădărnicească punerea în practică a umor reforme ce ar fi putut să modernizeze pe deplin cele două state românești.
Sursa: Lecția de istorie
