Înălțarea Sfintei Cruci este a doua mare sărbătoare a lunii septembrie, după Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, iar această sărbătoare celebrată în fiecare an la data de 14 septembrie simbolizează de fapt două evenimente solemne din istoria creștinătății.
Primul dintre ele simbolizează aflarea Sfintei Crucii a Mântuitorului şi înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la data de 14 septembrie 335. Iar cel de al doilea eveniment amintește de așezarea Sfintei Cruci în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim tot într-o zi de 14 septembrie a anului 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius.
De altfel, Înălțarea Sfintei Cruci ne amintește și de un alt moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin şi Elena , eveniment prin care s-a dispus celebrarea acestei mari sărbători. Astfel, în ajunul luptei din anul 312 cu Maxențiu, un dușman al creștinilor, împăratul Constantin a avut o viziune în plină zi, atunci când pe cer a apărut o cruce formată din stele și inscripția: „Prin acest semn vei învinge”.
În acea luptă împăratul a învins, iar după izbândă, mama lui Constantin, împărăteasa Elena , a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce de pe Golgota și adusă la Ierusalim. Acolo au fost descoperite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor uciși odată cu el.
Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o tânără fată care tocmai murise. La ultima cruce, se spune că tânăra a înviat, iar vestea găsirii Sfintei Cruci, s-a răspândit imediat printre credincioși. Astfel la data de 14 septembrie a anului 335 patriarhul a poruncit Înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul, iar această zi a rămas definitiv ca sărbătoare Înălțării sau Arătării Sfintei Cruci.
Numai că în anul 611, perșii au intrat în Ierusalim, au distrus numeroase biserici și au luat cu ei și crucea pe care fusese răstignit Isus Hristos. Câțiva ani mai târziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrânt armatele perșilor şi i-a alungat din Ierusalim, iar Sfânta Cruce a fost recuperată şi adusă de însuși împăratul, care, la 14 septembrie 630, a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Sursa: Lecția de istorie
