În codrul meu de gânduri,
Sunt singur, precum cucii
Și numai printre rânduri
Aud, cântând, haiducii…
Îmbrac, de frigul vieții
Care-n pădure vine,
Petale ca poeții
Ce bat la porți divine.
Dar nu-mi deschide Cerul,
Deși-mi fac semnul crucii,
Că merit, încă, gerul,
Cât nu cânt ca haiducii
Și nu descarc cuvinte
Din flinta poeziei,
Să apăr stele sfinte
De hoții pandemiei!
