În codrul meu de gânduri,
Sunt singur, precum cucii
Și numai printre rânduri
Aud, cântând, haiducii…
Îmbrac, de frigul vieții
Care-n pădure vine,
Petale ca poeții
Ce bat la porți divine.
Dar nu-mi deschide Cerul,
Deși-mi fac semnul crucii,
Că merit, încă, gerul,
Cât nu cânt ca haiducii
Și nu descarc cuvinte
Din flinta poeziei,
Să apăr stele sfinte
De hoții pandemiei!
![](https://i0.wp.com/informatialibera.ro/wp-content/uploads/2021/08/240830270_384880933127444_1677863319585948274_n.jpg?resize=158%2C211&ssl=1)