„Mame, tați, învățători, profesori, directori, jandarmi, polițiști, doctori PROTEJAȚI-NE ! Nu mai suportăm această lume cu fundul în sus, sau este datoria noastră să vă protejăm?”
Epoca covidterorismului, o LUME DIABOLICĂ, o lume în care demenții au putere de decizie, o lume care a trecut de la genocidul adulților la genocidul copiilor prin injectare; crima în formă continuată este tema zilei.
„Mă numesc Ethan și am 8 ani. De când port mască am tot timpul ochelarii aburiți. Nu pot citi și nici să scriu. Când am spus învățătoarei, ea m-a îndemnat să scot ochelarii.”
„Mă numesc Louis și am 6 ani. Duminica trecută am spus lui mami și lui tati că dacă masca va fi tot timpul, mai bine mori. Mama m-a mângâiat și a început să plângă.”
„Mă numesc Elio și am 7 ani. In clasa mea avem dreptul la 3 jetoane pe zi pentru un elev. Jetoanele ne ajută să putem ieși afară, să scoatem masca și să putem respira. Dar 3 nu sunt de ajuns, dimineața am grijă să-mi rămână cel puțin unu pentru după-amiază. Si mă consider norocos, pentru că fratele meu, care este în clasă mai mare, nu are jetoane pentru respirație.”
„Mă numesc Estelle și am 7 ani. Marți, prietena mea Leonie, a avut febră. Învățătoarea nu a reușit să anunțe telefonic părinții ei. Directoarea se temea de Covid și a lăsat-o în curte toată după-amiaza, singură. O vedeam prin fereastră și m-am îngrijorat mult pentru ea, pentru că dacă suntem bolnavi nu trebuie să stăm afară. Sunt tristă pentru că ea nu va mai veni la școală. Tatăl și mama ei nu mai vor așa ceva. Ei au spus ca Leonie a făcut o criză de apendicită și că a suferit mult singură în curte. Când au dus-o la spital au operat-o imediat pentru că starea ei era foarte gravă.”
„Mă numesc Laura și am 13 ani. Ieri am întrebat profesoara de ce trebuie sa purtăm mască dacă noi copiii suntem foarte puțin afectați de virus. Ea mi-a răspuns că nu din cauza aceasta, ci pentru că trebuie sa-i protejăm pe profesori, nouă ne este frică de voi, așa că trebuie să suportați asta. Nu am spus nimic, dar am fost foarte mâhnită pentru că eu credeam că cei mari trebuie să protejeze copiii si nu invers. Mi-am dat seama că lumea gândește exact pe dos.”
„Mă numesc Jeanne și am 9 ani. Într-o zi prietenul meu Leon a venit cu mama lui la școală și supraveghetorii i-au oprit la gardul de fier și nu l-au lăsat să intre pentru că nu avea mască. Mama lui a spus că are un certificat medical, dar ei n-au vrut să audă. Nu l-au lăsat să intre și el a început să plângă și mama lui la fel. Jandarmii erau acolo și nu au vrut să facă nimic, deși ei sunt ca să ne ajute. Eu nu pot să înțeleg.”
„Mă numesc Owen și am 16 ani. Părinții mei și-au pierdut locul de muncă în timpul izolării. Mama crede că eu nu înțeleg, dar sunt foarte tristă că ea plânge pe ascuns, în fiecare zi. Tatăl meu încearcă să găsească de lucru și este și el trist. Eu și cu sora mea am vrea să-i ajutăm, dar nu știm ce putem face, ne simțim tare neajutorați. Nu mai am chef să mă trezesc dimineața, nu mai am chef să merg la liceu, nu mai am chef de nimic.”
„Mă numesc Dialo și am 10 ani. Câteodată amețesc. La școală cer învățătoarei să merg la toaletă pentru a putea respira în ascuns, fără mască. Si fac asta de mai multe ori pe zi. Vineri mi-a curs sânge din nas, dar nu am spus nimic. Nu vreau să fiu bolnav pentru că eu trebuie să-i protejez pe medici, pentru că sunt prea mulți oameni internați. Este președintele care ne spune asta și doctorii la fel.”
„Mă numesc Florian și am 16 ani. Înainte de începerea anului școlar aveam câteva coșuri pe față. Acum sunt aproape desfigurată din cauza unei acneei severe, mai ales acolo unde port masca. Sunt mulți adolescenți și copii la fel ca mine. Masca îmi provoacă usturimi și mă doare. Cu cât folosesc mai mult masca cu atât este mai rău. Nici nu mai vreau să mă uit în oglindă.”
„Mă numesc Ali și am 7 ani. Luni am amețit si am scos masca pe furiș, în clasă, ca să pot respira puțin. Prietenul meu m-a văzut și m-a pârât la învățătoare. Mama mea mi-a spus mereu că a-i pârâ pe alții nu este bine.”
„Mă numesc Faton și am 8 ani. Prietenul meu Paul, în clasă cu mine, este autist. El nu poate pune masca și folosește o vizieră transparentă care tot îl jenează. Doamna care îl însoțește i-o pune mereu pe față și el zbiară adesea. Este trist pentru că el nu mai are dreptul să fie cu noi; directorul spune că viziera nu protejează la fel de bine ca masca.”
„Mă numesc Sonia și am 17 ani. Săptămâna trecută fratele meu mai mic a făcut un desen pentru aniversarea mamei pe care a scris: „La mulți ani mamă, te iubesc și te rog să nu mori!”. Tot timpul făcea desene vesele, dar acum este obsedat de frica morții. Nu știu cum să-l consolez, dar și mie mi-e frică.”
„Mă numesc Alycia, Leon, Hamid, Auguste, Theo, Anna. Sunt un copil, un adolescent, nu este prea important. Chiar dacă dau impresia că pot suporta tot ce se întâmplă, că mă descurc, mi-e frică, sunt îngrijorat și am nevoie să fiu protejat.”
Mame, tați, învățători, profesori, directori, jandarmi, polițiști, doctori PROTEJAȚI-NE ! Nu mai suportăm această lume cu fundul în sus, sau este datoria noastră să vă protejăm?’
N.B. Francezii sunt eleganți în exprimare, această lume nu este numai cu fundul în sus, este o LUME DIABOLICĂ, o lume în care demenții au putere de decizie, o lume care a trecut de la genocidul adulților la genocidul copiilor prin injectare; crima în formă continuată este tema zilei.
Sursa: Dr. Damian Baciu/ Facebook
