Într-o epocă marcată de crize morale și sociale, Mihai Lasca a reușit să se impună nu ca un politician oarecare, ci ca un luptător patriot, un om a cărui voce s-a ridicat de fiecare dată împotriva abuzului, a compromisului și a trădării interesului național. Departe de a urmări aplauze efemere sau cariere ascensionale, Lasca și-a dedicat activitatea unei singure cauze: demnitatea românilor.
Un glas al rezistenței în vremuri de restricții
O pagină distinctă în cariera sa publică o reprezintă perioada crizei sanitare globale, când frica fusese transformată în instrument de guvernare, iar libertățile cetățenești fuseseră suspendate sub masca protecției colective. Mihai Lasca nu a acceptat să fie parte din corul obedienței politice.
Cu un curaj rar, a contestat vehement obligativitatea purtării măștii, pe care a considerat-o o ofensă adusă demnității umane. A criticat dur izolarea forțată a populației în propriile case și a militat activ împotriva oricăror măsuri care, sub pretextul protejării sănătății, sufocau libertatea și drepturile fundamentale ale cetățeanului.
Mai mult, Mihai Lasca s-a poziționat ferm împotriva campaniilor agresive de vaccinare, refuzând să accepte obligativitatea sau presiunile subtile asupra populației. A fost prezent în stradă, împreună cu românii revoltați, a organizat proteste și a transmis public mesaje de luciditate și împreună cu acestea, un apel neobosit la responsabilitatea personală și la respectul față de propriul corp și destin. Proiecte de lege – un program pentru suveranitate și justiție socială . Dincolo de lupta din spațiul public, Mihai Lasca a încercat să repare injustițiile din sistem prin forța legii. A depus un proiect de lege menit să transparentizeze finanțarele ONG-urilor, dorind să limiteze influența entităților străine asupra deciziilor politice interne.
A inițiat o lege menită să protejeze spațiul educațional și public de propaganda ideologiei LGBT, afirmând răspicat că valorile tradiționale ale familiei sunt fundamentul identității românești. Totodată, s-a implicat în susținerea unui proiect legislativ pentru majorarea alocațiilor copiilor, considerând că investiția în generațiile viitoare este cel mai sincer act de patriotism.
Nu a ezitat să inițieze demersuri juridice împotriva președintelui de atunci, Klaus Iohannis, acuzând derapaje constituționale și decizii ce atentau la suveranitatea statului român. Lasca a acționat cu aceeași determinare atunci când s-a opus vehement venirii în Parlament a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, denunțând influențele externe asupra politicii interne și prioritizarea intereselor altor state în dauna românilor.
A semnalat sistematic și a combătut public devalizarea bugetului de stat, trăgând semnale de alarmă asupra contractelor abuzive și asupra cheltuielilor iresponsabile în detrimentul cetățeanului. Într-o lume politică adesea dominată de oportunism și trădări ideologice, Mihai Lasca rămâne o prezență distinctă — un om care nu și-a permis să abdice de la crezul său, chiar și atunci când costul personal al verticalității a fost uriaș. Nu a căutat aplauze, nu a vânat titluri onorifice, ci a ales, neabătut, drumul anevoios al patriotului lucid, ghidat de conștiința datoriei față de poporul român.
Fiecare inițiativă legislativă, fiecare discurs rostit în Parlament, fiecare protest la care a luat parte și fiecare gest de solidaritate față de românii nedreptățiți au vorbit, mai presus de orice slogan, despre un singur adevăr: Mihai Lasca a înțeles că patria nu este o povară, ci o moștenire sacră. Iar această moștenire nu se păstrează prin tăcere și obediență, ci prin curaj, luciditate și luptă.
Astăzi, într-o epocă însemnată de compromisuri, Mihai Lasca rămâne dovada vie că patriotismul autentic nu este o relicvă a trecutului, ci un act de voință, devotament și iubire de neam. Un om care nu a cerut încredere. A câștigat-o. Prin fapte.
