Ultimele declarații ale lui Klaus Iohannis repun pe tapet spinoasa problemă a Planului Național de Redresare și Reziliență. De data aceasta într-o notă gravă, cu multe adevăruri nerostite. Inițial, Planul a fost respins pentru că ceea ce conținea era departe de ce ar fi trebuit să întreprindă România în cadrul lui. Celor care l-au conceput li s-a spus ce, unde și cum trebuie să facă. L-au refăcut și l-au retrimis la Bruxelles, de unde s-a întors tot cu o respingere. Ori nu au înțeles despre ce este vorba, ori nu se pricep. L-au mai trimis o dată și a fost din nou respins.
Eșecul nu aparține ministrului Ghinea și nici guvernului condus de Florin Cîțu. Este al lui Iohannis, care și-a asumat responsabilitatea întocmirii unui plan de succes, mai bine rezolvat mai lent, dar care să fie mai bine închegat. Toate bune la prima vedere, numai că de fiecare dată președintele pune aceeași placă uzată, cu efect zero.
Mai stăm un pic
Între timp, 10 state europene au primit aprobarea pentru planurile lor și se pregătesc pentru încasarea fondurilor alocate. România, în schimb, a mai cerut o amânare pentru reevaluarea propriului concept. Este inadmisibil ca, primind mură-n gură, să nu poți face ceea ce alții au reușit de prima dată. Cine își dovedește ineficiența, Iohannis sau guvernul ales de el pe sprânceană? „Situația, după părerea mea, este destul de bună, având în vedere că noi avem un Plan Național de Redresare și Reziliență finalizat, l-am depus și cred că aceste discuții cu Comisia sunt foarte benefice. Pot să vă spun și de ce.
Nu ne-ar ajuta o aprobare rapidă acum, fără a merge în profunzime, fiindcă ulterior aceste proiecte trebuie implementate și decât să avem discuții ulterioare pe fiecare tranșă de finanțare, cum din păcate s-a întâmplat de multe ori până acum, prefer să avem toate aceste discuții și clarificări la început, să avem toate aspectele discutate și lămurite cu Comisia, după care să pornim la implementarea proiectelor, în așa fel încât să le putem implementa foarte repede și foarte bine, fără să ne oprim pe parcurs, cum s-a mai întâmplat, din păcate la fonduri europene, că s-a oprit finanțarea, că proiectul nu a corespuns. Mai bine sacrificăm încă o lună de zile sau două, clarificăm tot și când este gata pornim și le punem în practică”, declara președintele. Să spui că situația este bună când aproape jumătate din Europa ne-a luat-o înainte, iar noi nu am mișcat un deget, nu poate fi decât patologia Iohannis.
Cine va răspunde?
Nu în declarația despre PNRR președintele atinge culmea incoerenței, ci în cea despre pandemie. Să mergi la Bruxelles și să declari că ai oprit pandemia și că întreaga campanie de vaccinare a fost un succes este un gest de inconștiență. Sau de vorbire fără prompter. Vaccinare în lanul de lavandă, la operă, în sunet de viori, la târg, în arome de mititei, în parcările de la mall sau pe aleile dintre blocuri, ei bine, toate acestea se numesc succes? Iohannis toarnă brașoave despre reducerea dorinței de vaccinare pentru că, între timp, am oprit pandemia. Nici astăzi nu am ajuns la 5 milioane de vaccinați, număr care trebuia atins la 1 iunie. Nici Iohannis, Gheorghiță sau Cîțu nu vor să ia în calcul că, într-o proporție covârșitoare, lumea s-a vaccinat pentru că voia să meargă la meciuri pe stadioane, să petreacă la nunți, să bea o cafea pe terasă sau să plece în concedii.
Apoi, aceeași declarație se întoarce însă împotriva lui ca un bumerang. Dacă am oprit pandemia, de ce se mai menține starea de alertă? Ce știu Iohannis și guvernanții că se poate întâmpla dacă am umbla liberi pe străzi? Reducerea dorinței de vaccinare ca urmare a opririi pandemiei este o declarație fără acoperire. În realitate, cetățenii sunt sătui de o campanie prost gândită, și mai prost pusă în practică. S-au săturat de minciuni și invenții menite să sperie, nu să încurajeze. Mai mult, au deschis bine ochii și își iau informațiile și din alte surse, cu mult mai credibile, nu de la Grupul de Comunicare de Rahat, care să străduie să strecoare în statistici morții de anul trecut.
Au aflat despre efectele nefaste ale vaccinării, despre îmbolnăviri grave, despre decese pe care doar România nu le recunoaște, despre dezastrul ce s-ar putea produce prin vaccinarea copiilor. Și, când va fi să se întâmple, căci se va întâmpla, cine va răspunde?
Sursa: Valentin Boeru, national.ro
