Cu excepția, bineînțeles, în bula paralelă a mass-media din SUA, care a ignorat-o total, sau în câteva cazuri, alese, a decis să împuște mesagerul, numindu-l pe Hersh drept jurnalist „discreditat”, „blogger” și „ teoretician al conspirației”.
Am oferit o abordare inițială axată pe detaliile unui raport aparent minuțios, dar cu câteva inconsecvențe grave.
John Helmer, corespondent străin de școală veche din Moscova, a mers și mai departe ; iar ceea ce a descoperit poate fi la fel de incandescent precum descoperirile lui Sy Hersh.
Miezul problemei din raportul lui Hersh se referă la atribuirea responsabilității unui atac terorist industrial de facto. În mod surprinzător, fără CIA; asta cade direct asupra trio-ului toxic de planificare format din Sullivan, Blinken și Nuland – neoliberali, parte a combo-ului „Biden”. Iar unda verde finală a venit de la Ultimate Decider: însuși Președintele senil, cititorul de teleprompter. Norvegienii sunt ajutoare minore.
Aceasta ridică prima problemă serioasă: nicăieri în narațiunea sa, Hersh nu se referă la MI6, la polonezi (guvern, marină), la danezi și chiar la guvernul german.
Există o mențiune că, în ianuarie 2022, „după o oarecare eschivare”, cancelarul Scholz „acum este cu siguranță în echipa americană”. Ei bine, până acum planul fusese pus în discuție, potrivit sursei lui Hersh, de cel puțin câteva luni. Asta înseamnă, de asemenea, că Scholz a rămas „în echipa americană” până la atacul terorist, din septembrie 2022.
În ceea ce privește britanicii, polonezii și toate jocurile NATO disputate în largul insulei Bornhom cu mai mult de un an înainte de atac, au fost raportate pe larg de presa rusă – de la Kommersant la RIA Novosti.
Operațiunea Militară Specială (SMO) a fost lansată pe 24 februarie, în urmă cu aproape un an. Distrugerea Nord Stream 1 și 2 a avut loc pe 26 septembrie. Hersh precizează că au existat „mai mult de nouă luni de dezbateri extrem de secrete în interiorul comunității de securitate națională a Washingtonului despre cum să „saboteze conductele””.
Așadar, acest lucru confirmă că planificarea atacului terorist a precedat, cu luni de zile, nu doar SMO, ci, în mod crucial, scrisorile trimise de Moscova la Washington în decembrie 2022, prin care se solicita o discuție serioasă despre „indivizibilitatea securității” care implică NATO, Rusia și Spațiul post-sovietic. Solicitarea a a rămas fără răspuns în tradiția disprețuitoare a americanilor.
În timp ce scria povestea unui răspuns terorist la o problemă geopolitică gravă, apare uimirea că un profesionist de primă clasă precum Hersh nici măcar nu se deranjează să examineze complexul fundal geopolitic.
Pe scurt: anatema supremă Mackinderiană pentru clasele conducătoare din SUA – bipartizană – este o alianță Germania-Rusia, extinsă la China: asta ar însemna că SUA sunt expulzate din Eurasia și asta condiționează tot ceea ce gândește și face orice guvern american în termenii NATO și ai Rusiei.
Hersh ar fi trebuit să observe, de asemenea, că momentul pregătirii pentru „sabotarea conductelor” distruge complet narațiunea oficială a guvernului Statelor Unite, conform căreia acesta este un efort colectiv al Vestului de a ajuta Ucraina împotriva „agresiunii neprovocate ale Rusiei”.
Acea sursă evazivă
Narațiunea nu lasă nicio îndoială că sursa lui Hersh – dacă nu chiar jurnalistul – susține ceea ce este considerat o politică legală a SUA: combaterea „amenințării dominației occidentale [în Europa] a Rusiei”.
Deci ceea ce pare o operațiune sub acoperire a Marinei SUA, conform narațiunii, poate să fi fost greșit nu din motive geopolitice grave; ci pentru că planificarea atacului a eludat în mod intenționat legea SUA care impune „informarea Congresului”. Ca să fiu sincer: aceasta este o apologie a excepționalismului.
Și asta ne aduce la ceea ce poate fi Bobocul de trandafir din această saga demnă de Orson Welles. Hersh se referă la o „cameră securizată de la ultimul etaj al vechii clădiri de birouri executive… care a fost și casa Consiliului consultativ de informații externe al președintelui”.
Se presupune că acesta a fost locul unde se discuta despre planificarea atacului terorist.
Așadar, bine ați venit la PIAB : Consiliul consultativ al președintelui pentru informații. Toți membrii sunt numiți de actualul POTUS, în acest caz Joe Biden. Dacă examinăm lista actualilor membri ai PIAB, ar trebui, teoretic, să găsim sursa lui Hersh (a se vedea, de exemplu, „ Președintele Biden anunță numiri la Consiliul consultativ de informații al președintelui și la Consiliul național pentru știință” ; „Președintele Biden anunță numiri cheie ” ; „Președintele Biden anunță numiri cheie în consilii și comisii” ; „Președintele Biden anunță numiri cheie în consilii și comisii” și „Președintele Biden anunță numiri cheie în consilii și comisii” .
Iată membrii PIAB numiți de Biden: Sandy Winnefeld ; Gilman Louie ; Janet Napolitano ; Richard Verma ; Evan Bayh ; Anne Finucane ; Mark Angelson ; Margaret Hamburg ; Kim Cobb ; și Kneeland Youngblood .
Sursa lui Hersh, conform narațiunii sale, afirmă, fără nicio umbră de îndoială, că „trupele ruse erau masate în mod constant și de rău augur la granițele Ucrainei” și că „alarma creștea la Washington”. Unii cred că acest grup presupus bine informat nu știa despre masa de trupe ucrainene conduse de NATO peste linia de contact, pregătindu-se să lanseze un blitzkrieg împotriva Donbass.
Ceea ce toată lumea știa deja până atunci – după cum arată înregistrarea chiar și pe YouTube – este că grupul din spatele lui „Biden” era gata să distrugă Nord Streams prin orice mijloace necesare. După demararea SMO, singurul lucru care lipsea era un mecanism de negare plauzibilă.
Cu toate raportările sale meticuloase, sentimentul inevitabil rămâne că ceea ce narațiunea lui Hersh acuză este gambitul terorist combinat Biden și niciodată planul general al SUA de a provoca Rusia într-un război proxy cu NATO, folosind Ucraina pe post de carne de tun.
Mai mult decât atât, sursa lui Hersh poate fi eminamente defectuoasă. El – sau ea – a spus, potrivit lui Hersh, că Rusia „nu a răspuns” la atacul terorist al conductei pentru că „vor să facă aceleași lucruri pe care le-au făcut SUA”.
În sine, acest lucru poate dovedi că sursa nici măcar nu era membră a PIAB și nu a primit raportul secret al PIAB care evaluează discursul crucial al lui Putin din 30 septembrie, care identifică gruparea „responsabilă”. Dacă este cazul, sursa este doar conectată (sublinierea mea) la un membru PIAB; nu a fost invitat la planificarea din Situation Room de luni de zile; și cu siguranță nu este la curent cu detaliile mai fine ale războiului acestei administrații în Ucraina.
Având în vedere istoricul strălucit al lui Sy Hersh în jurnalismul de investigație, ar fi destul de reconfortant pentru el să elucideze aceste inconsecvențe.
Având în vedere că există mai multe „baze” de informații în cadrul oligarhiei americane, cu aparatele lor corespunzătoare, iar Hersh și-a cultivat contactele cu aproape toți în zeci de ani, nu există nicio îndoială că informațiile presupuse privilegiate despre saga Nord Stream au venit dintr-un loc foarte precis, cu o agendă foarte exactă.
Așa că ar trebui să vedem pe cine acuză cu adevărat povestea: cu siguranță combinația strausiană neo-con/neoliberal-con din spatele lui „Biden” și însuși președintele. După cum am subliniat în analiza mea inițială, CIA scapă cu brio.
Și nu ar trebui să uităm că Marea Narațiune se schimbă rapid: raportul RAND, umilirea NATO care se profilează în Ucraina, Baloon Isteria, OZN psy op. Adevărata „amenințare” este – cine altcineva – China. Ceea ce ne-a mai rămas tuturor este să înotăm într-o mlaștină plină de zbârciuri abandonate, povești de copertă suspecte și resturi de informații. Știind că cei care conduc cu adevărat spectacolul nu își arată cărțile.
NU sunt absolut deloc de acord cu „sursa” lui Hersh: „El – sau ea – a spus, potrivit lui Hersh, că Rusia „nu a răspuns” la atacul terorist al conductei pentru că „vor să facă aceleași lucruri pe care le-au făcut SUA”. Este limpede, că habar n-are de mentalitatea rusă! Americanii NU sunt la prima abatere, iar Moscova dacă ar fi urmărit răzbunări ieftine, le-ar fi dat curs până în momentul de față. Prin compromiterea celor două gazoducte, SUA au năruit efectiv economia germană. Cândva, primul secretar general al NATO, Lord Ismay, spunea: „Scopul britanicilor este să-i țină pe americani în interiorul jocurilor de putere, pe ruși în afara lor și pe germani sub control”. Prin urmare, după cum bine se constată, vorbele fostului consilier al lui Churchill din WWII se potrivesc perfect timpurilor de astăzi… Chiar și Ronald Reagan s-a opus furnizării de gaz rusesc către Franța și Germania. După ce a impus sancțiuni fără succes companiilor din ambele țări, el i-a ordonat lui William Casey, directorul CIA de atunci, să arunce în aer gazoductul Yamal din Polonia. În plus, un caz similar a avut loc acum vreo 40 de ani, când CIA a coordonat explozia unei conducte siberiene de gaz, care transporta combustibilul albastru către Europa de Vest, operațiunea numindu-se „Dosar de adio”. După cum ziceam, yankeii au căpătat experiență în asemenea „practici”….
Era la mintea cocoșului, că Rusia nu a avut niciun motiv să distrugă conductele Nord Stream! Conglomeratul rus Gazprom deținea jumătate din acest ansamblu, alături de acționari germani, francezi și olandezi, iar instalația în sine se afla în centrul planurilor Moscovei de a reface legăturile economice cu Europa, în momentul când conflictul cu NATO din Ucraina s-ar fi terminat.
Din punctul meu de vedere, dezvăluirile referitoare la Nord Stream (au așteptat cam mult să ajungă publice, probabil, fiind strâns legate de conturarea învingătorului în cadrul operațiunii militare speciale în curs de desfășurare) evidențiază, pe de o parte, criminalitatea absolută a imperialismului american și, pe de altă parte, funcția presei ca instrument de propagandă, fiind o lecție despre trecut și, de asemenea, un avertisment asupra viitorului.
Pericolul, ca dezvoltarea conflictului să poată conduce spre folosirea armelor nucleare, nu este doar o chestiune legată de ceea ce va decide Vladimir Putin la Kremlin ca răspuns, ci de ceea ce vor face SUA pentru a se asigura că obiectivele sale sunt atinse. Oricum ar fi, este nevoie de ceva mai mult timp pentru a intensifica campania de propagandă media în curs și pentru a genera un nivel și mai mare de isterie anti-Rusia. Cum va evolua această campanie de propagandă? Aici, trecutul yankeilor este edificator. În 1898, explozia navei de luptă USS Maine din portul Havana, descrisă ca un act de război, a fost folosită pentru a lansa războiul hispano-american și pentru a trimite trupe în Cuba și Filipine; amintesc, la acest capitol, inclusiv incidentul din Golful Tonkin din 1964, care a determinat implicarea directă a SUA în războiul din Vietnam; nu în ultimul rând, se cunoaște precedentul atacurilor din 11 septembrie, precedent care a fost folosit pentru a justifica invazia Afganistanului, Irakului și a întregului război – zice-se-ar – împotriva „terorii”. Dezvăluirile lui Hersh arată clar, că Biden deține puterea să organizeze o provocare, menită să canalizeze sprijinul cetățenilor în vederea războiului, fie provocând un răspuns rusesc, fie producând un „atac” (în cadrul unui false flag), ceea ce ar atrage atenția întregii prese globale. Nu remarca Zbignew Brzezinski că „Presiunea populară nu este activată, stimulată, de menținerea hegemoniei, decât cu excepția condițiilor unei amenințări sau provocări bruște la adresa sentimentului publicului de bunăstare domestică”? Or, evenimentele de la 11 septembrie 2001 (ca și celelalte, de altfel, pe care le-am enumerat) au furnizat exact tipul de „amenințare sau provocare bruscă la adresa sentimentului de bunăstare domestică al publicului” care a creat dezlănțuirea puterii militare americane, justificată în numele răzbunării și autoapărării. Cu cât escaladarea este mai mare, cu atât mai mare este minciuna! Așa că, indiferent de câți indivizi se gândesc așa… brusc să facă „dezvăluiri”, ori să le „disece”, tot în acel punct terminus ajungem cu toții!