În urma respingerii prin deciziile Curții de Apel Iași și a Tribunalului Iași a cererii Ligii Studenților (LS IAȘI) de suspendare a deciziei UMF Iași prin care este condiționat accesul studenților la examene de vaccinare sau testare, ca urmare a inducerii în eroare a opiniei publice de către anumite publicații prin titluri precum „Decizie în premieră a Curții de Apel Iași. Studenții nevaccinați nu pot participa la examene” și „Profesorii au dreptul să le solicite studenților să vină vaccinați la examene. Decizia e definitivă”, facem următoarele precizări:
1. Tribunalul Iași a decis de fapt că, în aparență, decizia UMF se bucură de prezumția de legalitate doar dacă universitatea asigură testarea gratuită a studenților, înaintea accesului acestora la examene, fără a se face distincția între testele RT-PCR și antigen cu probă de exudat nazal (invazive) și testele antigen cu probă de salivă (non-invazive).
Prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Iași ca nefondat a fost confirmată decizia Tribunalului Iași.
2. Dacă ne asumăm, ca ipoteză, că deciziile celor două instanțe ar reprezenta un precedent, menținerea deciziei Tribunalului Iași presupune că decizii similare de condiționare în funcție de vaccin sau test s-ar putea bucura de prezumția de legalitate doar dacă testele sunt gratuite.
Însă, conform prevederilor legale și literaturii juridice de specialitate, în situația dată, hotărârile din cauză nu reprezintă izvor de drept.
3. Acțiunea intentată a fost una de suspendare a deciziei UMF Iași, care presupune o cercetare rapidă, cu celeritate, „de suprafață” și nu una de profunzime (de fond) a problemei de drept dedusă judecății, în care să se intre într-o analiză amănunțită a argumentelor aduse, ca într-o acțiune de anulare a actului. Abia într-o acțiune de anulare se face o analiză detaliată a legalității actului administrativ, acțiune care urmează să fie promovată după îndeplinirea termenelor legale. Liga Studenților (LS IAȘI) va folosi toate mijloacele legale de care dispune pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și intereselor legitime ale studenților.
4. Pentru suspendare se analizează două condiții: cazul bine justificat (emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ) și paguba iminentă (producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat).
5. Cu privire la cazul bine justificat, Tribunalul Iași nu a analizat motivele invocate de către noi cu privire la emiterea actului de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, afirmând fără vreun raționament juridic clar că universitatea ar putea lua o astfel de decizie în baza autonomiei, dar fără să analizeze și să critice argumentele noastre, anume că autonomia universitară este limitată strict de respectarea legislației în vigoare, conform prevederilor art. 123-124 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 și deciziilor nr. 731/2009, 732/2009, 1557/2009, 1340/2011, 80/2014, 148/2014, 86/2019 ale Curții Constituționale a României (CCR).
6. Cu privire la paguba iminentă, Tribunalul a susținut că aceasta nu ar mai exista, din moment ce după emiterea deciziei contestate, s-a introdus testarea gratuită, iar studenții nu trebuie să își mai plătească testele, însă instanța a ignorat total aspectele invocate de către noi cu privire la respectarea drepturilor pacientului.
Supunerea studenților la procedura testării PCR sau antigen, chiar dacă aceste teste sunt decontate de către UMF Iași, reprezintă o vădită încălcare a drepturilor lor garantate de legea 46/2003 privind drepturile pacientului. În sensul acestei legi, prin pacient se înțelege orice „persoană sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate” (art. 1, lit. a), iar prin intervenție medicală se înțelege „orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare” (art. 1 lit. d). Art. 13 din Legea 46/2003 dă drept pacientului (deci oricărei persoane asupra căreia se efectuează o procedură de examinare – eg. test PCR sau test antigen) dreptul de a refuza sau a opri o astfel de intervenție. De asemenea, conform art. 18, „consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord”. Cu atât mai mult, legea garantând caracterul voluntar al oricărei proceduri medicale, este clar că nicio persoană nu poate avea un drept condiționat de efectuarea unei intervenții medicale fie ea și un aparent banal test de exudat nazo-faringian.
7. Ordinele de Ministrului Educației și ale Ministrului Sănătății privind desfășurarea activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ și a unităților sanitare non-COVID pe perioada stării de alertă nu conțin niciun fel de normă referitoare la vaccinare sau la testare, cu atât mai mult nu conferă niciun drept UMF Iași sau oricărei instituții de învățământ superior de a condiționa accesul la examene de efectuarea vaccinurilor anti-covid sau de efectuarea unui test PCR sau antigen. Singurele măsuri care pot fi dispuse sunt limitativ enumerate și reglementate: păstrarea distanței fizice de 1,5m, utilizarea măștii la interior, realizarea de fluxuri de circulație în interiorul unei clădiri sau delimitarea unei uși de intrare și a uneia de ieșire, utilizarea de covorașe cu dezinfectanți etc.
Îndemnăm respectuos persoanele care doresc să comenteze hotărâri ale instanțelor de judecată să aibă în vedere următoarele elemente esențiale:
- hotărârea efectivă a instanței, cu motivarea aferentă;
- susținerile părților, care ar putea să nu se regăsească în totalitate în încheierile de ședință, ci doar în înscrisurile depuse;
- consultarea unor specialiști în drept sau cel puțin existența unor cunoștințe solide de drept, în special din ramura specifică cauzei dedusă judecății.
