Martori, unui neam ‘nsângerat,
Ochii-mi luptă in durere,
Nu vor sa vadă sfâşiat
Un prezent cu NOI in tăcere.
Tăcerea ta te-ngenunchiat,
Omule, al tău cuget e Putere!!!
Luptă răului n-ai dat,
Mărturisirea-ți e a ta ÎNVIERE!
Adu-ți aminte de fruntea lui Goliat,
Strivită de-a lui David piatră,
Praştia, sulița a ‘nfruntat
Si victoria i-a fost îndată…
Al neamului trecut e plin de bravi,
Ce au luptat pentru tine,
Privirea lor, cu ochi severi,
O simți pe umeri, ca şi mine.
Îi vrem să se întoarcă,
Să facă ce stiu ei că-i bine,
Dar sângele lor nu a fost apă,
Trece prin al vene i trup, acum,în tine.
Voievozii au fost odată,
Astăzi ca mişeii ei strivesc,
O țară in tăcere afundată,
Unde-i vuietul de sabie, neam românesc?
Copii tăi colindă,
Porțile papistaşe,
Au uitat de a lor credință
Se bizuie doar in lăcaşe.
Dogma ortodoxă o vor impletită,
Cu crengi uscate, in erezie umbrită,
A ta sabie Stefane, a ținut tradiția vie,
Sfinții inchisorilor, mir in belşug au vrut să fie.
Acum când prigoană iar s-a abătut,
Nu mai are cine să reînvie,
Smerenia credinței de demult,
Mi-e frică Doamne de a Ta mânie!
Tu poruncă ne-ai dat,
Să-ți păzim Cuvântul,
Noi pe-un blid de linte’ nveninat,
Ne-am vândut pământul.
Astăzi Papa ne cere,
Morții fără preot să ni-i ngropăm,
Mâine Dogma-i în a lui putere,
Ortodoxia de noi o îndepărtăm.
Tăcerea ta te-a ngenunchiat,
Frica ți-e pâine, creştine!
Ochii deschide i de’ndat
Si luptă pentru sufletul din tine.
Păzeşte botezul ce ți-a fost dat,
Nu-i denigra a lui taină,
Cu erezii papistaşe-n fapt,
Nu îmbraca sufletul ca haină.
-„Şi mă păzeşte de cel rău!”
Eu Doamne strig la Tine!
-„DE CE NU AI PAZIT CUVANTUL MEU
DIN CREDINȚA VIE?”
Nicoleta Potârniche
