Până acum câteva zile, peste 3,5 milioane de persoane au fost declarate decedate din cauza virusului Covid 19 în toată lumea. Este echivalentul unui oraș de talia Bucureștiului. Să vezi cum dispare un oraș într-un an de zile e un spectacol terifiant. Sunt cifre oficiale, cărora nu te poți opune. Câți dintre cei care au murit au avut drept cauză principală virusul? Nu se știe, numărul poate fi doar estimat. Nimeni nu a efectuat vreo autopsie, pentru a da un răspuns exact. Și restul? Restul este o variabilă care scade sau crește după indicațiile Organizației Mondiale a Sănătății sau ale guvernelor.
Prin ceea ce trece omenirea de mai bine de un an nu cred că are legătură prea mare cu virusul. Acesta a fost doar pretextul pentru a declanșa o isterie mondială. Nu contestă nimeni existența lui, a făcut și el niște victime, dar alaiul de spaime a fost zdrobitor. Așa a început nebunia planetară generată de o viroză, căci viroză este, o viroză căreia i s-au atribuit puteri și efecte neobișnuite.
Doar frica de moarte contează
Nebunia s-a întins mai repede decât Covid 19. Până să ajungă virusul într-o țară, oricare, lumea deja văzuse imaginile cu locuitorii din Wuhan care cădeau secerați pe străzi sau prin spitale. La fel, văzuseră și secvențele cu armata care-i fugărea pe chinezi pentru a-i interna cu forța. Sau pe cele în care porțile imobilelor erau sudate, ca nimeni să nu mai poată ieși din case.
Acum, imaginile au dispărut sau or fi fost șterse, dar la timpul respectiv își făcuseră efectul. Brazilia prezenta filmulețe cu excavatoare care săpau șiruri interminabile de morminte, Italia difuza imagini cu convoaiele militare care traversau Bergamo încărcate cu decedați. Că erau fake news sau nu mai puțin contează astăzi. La vremea lor au avut darul de a îngrozi planeta și de a săpa în mintea oamenilor că doar virusul trebuie să ne intereseze. Atenția tuturor a fost abătută de la traseul normal al existenței, rămânând doar frica.
Noi sau ei?
România nu putea fi în afara jocului. A început cu starea de urgență în 2020, două luni, după care a ținut-o dintr-o stare de alertă în alta. A instituit și carantina totală, închizând localități una după alta, dar fără ca efectele să fie de bun augur. Dimpotrivă, s-a adâncit starea de frică. Mai multe studii efectuate de germani arată că blocarea localităților nu a dus la niciun rezultat. Câți specialiști români au dezvoltat studii în acest sens? Din câte știu eu, niciunul. La noi, problema deceselor sau a efectelor benefice se rezolva din pix, în comunicatele Grupului de Comunicare Strategică. În spitale, dezastru. Lipsă de materiale, de echipamente, lipsă de cadre specializate. Dar asta nu i-a împiedicat pe mai marii zilei să declare mereu că nu avem de ce să ne temem. Cine erau nebunii? Noi, care nu credeam, sau ei, care mințeau? Atât de bine eram pregătiți încât spitalele au început să cedeze pe rând, devenind ele însele focare de infecție. Chiar și în condițiile astea, guvernanții pretindeau că totul este sub control. Nebuni? Speriați? Sau impostori politic care se jucau de-a sănătatea?
Cu mâna pe bâtă
Am sărit de 32.000 de morți. Dintre ei, doar puțin peste 300 din cauza Covid 19. Până la 32.000, afecțiuni care nu au legătură cu boala. Dar așa a fost ordinul, toți sunt decedați cu diagnosticul Covid. Ce interese au fost în spate și încă mai sunt? E și asta o formă de nebunie despre care tratatele nu vorbesc. Morți batjocoriți și îngropați precum păgânii. Fără haine, fără slujbe și cu preoți speriați să nu fie amendați de poliție. Pe străzi, vânătoare de oameni care nu purtau mască.
Măștile pentru săraci nu au ajuns niciodată la săraci. Când cârpele au fost descoperite că nu sunt conforme, li s-a schimbat doar denumirea, pentru a nu se pierde profitul. Nebunia îmbogățirii luase mințile derbedeilor care își spun politicieni sau afaceriști. Spitale care stau goale sau cu câțiva pacienți, în timp ce bolnavii cu alte afecțiuni mor pe la porți. Mii de operații amânate pentru că spitalele cu două, trei sau cinci sute de locuri sunt interzise. Nu e niciun Covid, e numai nebunie. Vaccinări cu șantaj. Vaccinări cu amăgire. Vaccinări cu spectacole. Acum și vaccinări contra doi mici și o apă plată. În timp ce în toată lumea se duc lupte serioase împotriva vaccinării copiilor, România cere vaccinarea acestora începând cu vârsta de șase luni. Cineva în țara asta pare că e nebun și nu o recunoaște. Va fi greu până când, Doamne ferește, va muri primul copil în urma vaccinării. Abia atunci lumea se va trezi și își va da seama că cineva încearcă să-i ia mințile. Și va pune mâna pe bâtă.
Sursa: Valentin Boeru/National. ro
