Urmăresc o duzină de senzori sociali. Și nu doar de la noi, ci de peste tot din țările importante. În acest moment are loc o schimbare profundă: lumea începe să se trezească din somn. De fapt nu e somn, ci o stare de hipnoză indusă la nivel colectiv. Surprinși? Aparatele de radio au devenit populare datorită capacității lor de manipulare.
Odată cu aterizarea lor în casele oamenilor, seara s-a trecut de la ritualurile casnice obișnuite la ritualul ascultării radioului. Brusc, la o oră fixă, aproape întreaga populație a unei țări, avea un nou ritual, el al prosternării în fața cutiei cu difuzor. Cei care înțelegeau ce e de văzut, au văzut începând experimentele.
Primele doze de hipnoză colectivă datează de atunci.
Televiziunea a venit cu numeroase opțiuni suplimentare, făcând jocul nu doar mai eficient, ci și mult mai granular. Deja societatea era împărțită pe felii din ce în ce mai fine, iar jocul hipnotic se putea juca extrem de eficient. În plus, eficiența era mult mai mare.
Tehnica de calcul aproape că a personalizat jocul.
Ce e ciudat e că, în ciuda faptului că totul pare deosebit de complex, în realitate se folosesc tot aceleași tehnici din secolul XIX, cu doar câteva îmbunătățiri minore. Ceea ce am trăit în acești doi ani a fost cea mai mare, mai puternică și mai lungă stare de hipnoză indusă colectiv. S-au desfășurat cele mai multe experimente psihologice la scară globală din întreaga istorie a omenirii. Nu exagerez! Tehnica a făcut posibil lucrul la o asemenea scară. V-am spus toate acestea ca să înțelegeți ceea ce urmează: după marea adormire vine marea trezire.
Treptat, segmente importante de populație ies din „adormire”, se trezesc din visul care le tot este indus de doi ani de zile. Ieșire înseamnă ceva mai mult decât ceea ce vă gândiți. Ieșirea în contextul de față înseamnă „ruperea vrăjii”, demolarea întregii retorici care până acum ne-a fost vândută ca „adevăr științific”. Ce vreau să spun este că sugestia subconștientă indusă în pasele hipnotice nu mai reușește să treacă prin starea de conștiență. Fără acest element, atât comportamentul conștient cât și capacitatea ulterioară de influențare pică. Cei care știu despre ce vorbesc îmi vor da dreptate. Problema este că, după letargia în care a fost cufundată întreaga specie umană, trezirea îi va găsi pe mulți într-o formă extrem de proastă: imunocompromiși, cu boli cronice, cu afecțiuni grave în dezvoltare s.a.m.d. Asta strict de la vaccin și de la modul aberant de viață dus până acum. Tuturor acestora li se vor adăuga toate nevrozele acumulate ca urmare a traiului prelungit într-o severă disonanță cognitivă. Fără doar și poate asta va conduce la mânie, o mare mânie colectivă.
Băieții din spate știu asta și fiecare zi a lor este una în care caută să-și ia tălpășița sau să se pună la adăpost. Și de tremurat le tremură fundul inclusiv ălora din față care au ceva mai mult creier în cap. Știu că nu mai durează mult, că mânia va ieși în stradă, iar la această ieșire ei vor fi cei care trebuie să dea socoteala. Până acum i-ați văzut protestând pe așa-zișii antivacciniști, adică oamenii care au reușit să-și păstreze țiglele pe casă.
Să vedeți ce va fi în momentul în care foștii vacciniști vor inunda străzile. Personal nu cred că mai există vreo forță pe lumea asta care să mai poată potoli valul de mânie dacă el se va declanșa. Absolut nimic nu va mai fi exagerat atunci. Cum adică absolut nimic? Spre exemplu nu va fi exagerat să-l vedeți pe Trudeu ars pe rug în centrul orașului, pe Fauci tras pe roată sau pe Arafat spânzurat în uralele mulțimii. Nimic nu va fi considerat excesiv! Nici măcar desființarea prin lege a companiei Pfizer! În fața furiei populare absolut nimic nu e „prea mult”.
Naiba știe cum vor reuși să calmeze întreaga nebunie. Înainte de a trece mai departe am un sfat pentru cei care mă citesc: nu vă lăsați duși de acest val!
Mențineți-vă limpezi la creier și lăsați-i pe vacciniști să-și rezolve singuri problemele cu călăii lor. Nu-i meciul vostru, astfel încât nu lăsați psihicul colectiv să vă invadeze. Înțeleg că o variantă luată în calcul pentru evitarea marii nemulțumiri este declararea încheierii pandemiei. Inițial se propusese termenul în aprilie, dar probabil va fi devansat. De asemenea, se încearcă „deraierea” spre probleme secundare precum prețul energiei sau inflația. Schimbând registrul se speră că vor putea redirecționa mulțimile, care spre alte probleme, fragmentând opinia publică.
Rămâne să vedem ce se va întâmpla.
Ce trebuie să înțelegem de aici? Sunt doi ani în care s-a experimentat la greu pe noi. Doi ani în care s-au trecut prin absolut toate tehnicile posibile pentru a menține la un nivel maxim de încordare întreaga planetă.
S-a ajuns până la demența de a face experimente medicale pe indivizii hipnotizați.
Ce vor vedea toți aceștia când se vor trezi?
Ce vor înțelege ei?
Partea interesantă însă nu e că întreaga vrajă se rupe iremediabil, ci că au existat oameni care au rezistat vrăjii. De-abia de-aici poate începe o discuție despre ceea ce e omul normal. Și, ținând cont de această realitate, nu trebuie să le dăm iertarea celor care vor veni s-o ceară. Probabil, în perioada următoare, va fi o epidemie de „am fost un dobitoc”. Poate c-ai fost, dar trebuie să plătești pentru faptele tale! Asta trebuie să fie mantra și mânia noastră.
Sursa: Dan Diaconu
