Ai votat POT pentru că te-ai săturat de partidele vechi? Ai votat SOS România pentru că ai vrut o schimbare radicală? Ai crezut că ai trimis în Parlament oameni care vor lupta împotriva sistemului?
Surpriză! În politica românească, promisiunile au termen de valabilitate până când apare o ofertă mai convenabilă.
Se pare că unii parlamentari au descoperit că drumul spre schimbare trece, în mod misterios, direct prin PSD. Iar alții au mai făcut un popas și pe la PNL. Probabil s-au rătăcit în lupta împotriva sistemului și au ajuns, din greșeală, chiar în mijlocul lui.
Să vedem cine a schimbat macazul:
Deputați aleși pe listele S.O.S. România, ajunși la PSD sau PNL:
– Alexandrin Moiseev — a trecut la PSD, apoi la PNL;
– Iosif-Florin Jianu — a trecut la PSD, apoi la PNL;
– Ekaterina-Maria Szoke — a trecut la PSD;
– Ștefan-Alexandru Băișanu — a trecut la PSD;
– Andrei Cosmin — a trecut la PSD.
Deputați aleși pe listele POT, ajunși la PSD:
– Dorin Popa;
– Lucian-Nicolae Andrușcă;
– Cristian Câmpan.
Iar la 2 noiembrie 2026, alți cinci senatori și-au anunțat afilierea la grupul parlamentar al PSD:
Din tabăra S.O.S. România:
– Ionel Carp;
– Cristian Bem.
Din tabăra POT:
– Valentina-Mariana Aldea;
– Liviu Sorin Robe;
– Robert-Daniel Ghiță.
Așadar, alegătorul pune ștampila pe un partid, iar alesul pare să descopere, după ce ajunge în Parlament, că se simte mult mai bine în altă familie politică.
Ce contează că ai promis o schimbare? Ce contează că oamenii te-au votat pentru un anumit program? Important este să-ți găsești locul potrivit pe scena politică. Dacă ieri strigai împotriva PSD, iar astăzi îi stai alături, nu înseamnă neapărat că te-ai schimbat. Poate doar ți-ai actualizat convingerile. În funcție de împrejurări.
Și apoi ne mirăm că oamenii nu mai au încredere în politicieni!
Dragi alegători, voi ați votat un partid, o siglă, niște promisiuni și o direcție politică. Nu ați cumpărat un abonament la transferuri parlamentare și nici nu ați participat la un concurs de ghicit în ce grup politic se va trezi alesul vostru peste câteva luni.
În sport, transferurile se fac pentru performanță. În politică, uneori, ai impresia că se fac pentru confortul jucătorului. Suporterii rămân cu biletul în mână, iar jucătorul schimbă tricoul fără să mai dea explicații în tribună.
Morala?
Dacă ai votat POT sau SOS România crezând că votezi împotriva vechilor partide, merită să te întrebi ce valoare mai au promisiunile electorale atunci când unii dintre cei aleși ajung tocmai în tabăra pe care pretindeau că o contestă.
Iar dacă ai votat PSD sau PNL, probabil privești spectacolul cu satisfacție: nici nu mai trebuie să convingi alegătorii adversarilor. Uneori, parlamentarii vin singuri.
Ce eficiență! Ce strategie! Ce democrație de export!
La următoarele alegeri, poate ar trebui să existe și o rubrică pe buletinul de vot: „Partidul pe care îl reprezintă astăzi — cu posibilitatea de actualizare pe parcursul mandatului”.
Măcar să știm și noi ce votăm.
Până atunci, alegătorul rămâne cu promisiunile, parlamentarul cu noua afiliere, iar politica românească ne oferă aceeași lecție, ambalată diferit: în campanie se vânează voturi, după alegeri se caută majorități.
Și, desigur, tot alegătorul este certat că nu înțelege politica.
