Eforturile insistente ale Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” de a dicta revizuirea onomasticii urbane din București au primit o respingere definitivă în instanță. Joi, 2 iulie 2026, Curtea de Apel București a anulat decizia prin care institutul reușise inițial, la Tribunalul București, să oblige municipalitatea să schimbe numele străzii Mircea Vulcănescu din Sectorul 1.
Zel juridic și erori de țintire administrativă
Dincolo de sensibilitatea istorică a subiectului, dosarul a scos la iveală o anumită lipsă de rigoare în modul de acțiune al Institutului. Un detaliu elocvent pentru strategia reclamanților a fost solicitarea de a demola bustul filosofului din Parcul Sfântul Ștefan. Acest capăt de cerere a căzut încă de la prima instanță dintr-un motiv administrativ elementar: reprezentanții institutului și-au îndreptat acțiunea împotriva Primăriei Generale, ignorând faptul că monumentul aparține, de fapt, domeniului public al Sectorului 2. Această eroare procedurală a lăsat impresia unui demers formulat mai degrabă în grabă, ghidat de un zel justițiar care a omis documentarea birocratică de bază.
Ignorarea avizelor de specialitate
Mai mult, calea litigiului a fost aleasă de Institutul „Elie Wiesel” abia după ce propriile inițiative s-au lovit de filtrele instituționale locale. În 2022, Comisia de atribuire de denumiri din cadrul Instituției Prefectului acordase deja un aviz nefavorabil schimbării numelui străzii. Experții comisiei au explicat clar că Mircea Vulcănescu nu se încadrează riguros în definiția oferită de Ordonanța 31/2002 privind persoanele vinovate de genocid și crime de război. Nemulțumiți de concluziile specialiștilor din comisie, cei de la „Elie Wiesel” au ignorat această rezoluție și au preferat să forțeze o decizie prin sălile de judecată, o tactică care, în final, s-a dovedit falimentară.
Intervenienții din umbră și polarizarea asumată
Un aspect care subliniază rezistența socială față de inițiativele Institutului este mobilizarea mai multor actori externi care au încercat să intervină în proces de partea memoriei lui Vulcănescu. Pe lângă moștenitorii direcți (Charles Andre de Hillerin și Anne de Hillerin Georgescu Lungu), pe fir au intrat și figuri sau organizații cunoscute pentru recuperarea unor biografii istorice controversate.
Printre aceștia s-au numărat Silvian Emanuel Man, fost președinte al Ligii Studenților din Iași, precum și Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu” (organizație ce poartă numele fostului luptător anticomunist și membru al Gărzii de Fier). Deși Curtea de Apel le-a respins, în cele din urmă, cererile de intervenție din motive procedurale, implicarea lor a exercitat o presiune constantă și a demonstrat că acțiunile de anulare a unor figuri istorice, dictate de „Elie Wiesel”, generează rapid o coagulare a polilor conservatori sau de extremă dreaptă.
Un simplu pas birocratic, transformat în oportunitate procesuală
Recursul care a dus la această răsturnare de situație a fost înaintat, pe cale instituțională, de Consiliul General și de Nicușor Dan, în calitatea sa de primar. Deși avocații moștenitorilor s-au grăbit să aplaude public acest pas, descriindu-l în termeni laudativi, realitatea este că acțiunea Primăriei a reprezentat o simplă exercitare a unei căi de atac, specifică oricărui litigiu în care este implicată administrația locală. Nu a fost vorba de o asumare eroică, ci de o procedură administrativă standard. Totuși, acest minim efort juridic asigurat de municipalitate a fost suficient pentru ca instanța de apel să invalideze definitiv solicitările Institutului.
O problemă de legislație?
În încercarea de a clarifica speța pe termen lung, Curtea de Apel a sesizat Curtea Constituțională cu privire la două articole din Ordonanța 31/2002, exact textele de lege pe care Institutul „Elie Wiesel” și-a fundamentat campania.
În final, înfrângerea suferită de Institutul „Elie Wiesel” în acest proces sugerează că politicile de memorie istorică necesită mai mult decât simple presiuni mediatice și acțiuni în forță în instanță; ele cer o pregătire juridică riguroasă și o aplecare mult mai atentă asupra specificului administrativ.
Sursa foto:libertatea.ro
