Într-un fotbal românesc în care se vorbește permanent despre lipsa infrastructurii, despre dificultățile academiilor mici și despre tot mai puținii jucători care reușesc să ajungă la nivel înalt, în județul Vâlcea un antrenor de numai 22 de ani încearcă să construiască un proiect după propriile reguli. Robert Sinișteanu este fondatorul Metafora și visează ca o echipă pornită de jos să devină, în anii următori, un punct de reper în fotbalul juvenil. Are doar 22 de ani, dar vorbește despre fotbal ca despre un proiect pe termen lung. Robert face parte dintr-o generație care a crescut privind declinul constant al fotbalului românesc și care acum încearcă să găsească propriile soluții. În loc să aștepte o oportunitate într-un club important, a ales varianta mult mai complicată: să construiască unul.
Un antrenor la 22 de ani!
Sinișteanu e absolvent al programului Sport și Performanță Motrică din cadrul Universității „ Lucian Blaga ” din Sibiu și deține licența UEFA C.
Dar cea mai mare parte a educației sale fotbalistice s-a desfășurat direct pe teren. Antrenamente, copii, părinți, competiții, organizare, deplasări, recrutare, probleme financiare, căutarea terenurilor și a partenerilor. La o vârstă la care mulți tineri abia încearcă să își găsească drumul profesional, Sinișteanu coordonează deja un proiect sportiv care adună copii din mai multe comunități. În trecut a condus 3 Ligi de minifotbal juvenil și a scris istorie în acest sport la nivel național, transformând Metafora într-o echipă aproape invincibilă în anii 2021-2022 în sporturile sinteticului vâlcean, câștigând absolut toate trofeele în acea vreme cu același nume: Metafora.
Una dintre ideile pe care tânărul antrenor insistă este că România pierde foarte mulți copii înainte ca aceștia să primească măcar șansa de a fi observați. Marile academii se concentrează firesc în jurul orașelor importante, în timp ce în sate și comune există copii pentru care accesul la antrenamente organizate presupune distanțe, costuri și sacrificii pe care familiile nu și le permit. În loc să aștepte ca fiecare copil să ajungă la club, clubul încearcă să ajungă mai aproape de copil. Proiectul a dezvoltat activitate în mai multe zone, printre care Nicolae Bălcescu, Roșiile și Cuca, iar intenția este ca rețeaua să continue să crească.
Scopul este identificarea copiilor din cât mai multe comunități, dezvoltarea lor în puncte locale de pregătire și, ulterior, reunirea celor mai pregătiți în grupele reprezentative ale clubului.
Un fotbal românesc care trebuie să privească din nou spre bază
Sinișteanu este critic față de modul în care fotbalul românesc își tratează nivelurile inferioare. În viziunea sa, discuția despre lipsa marilor talente nu poate fi separată de ceea ce se întâmplă la baza piramidei. Dacă selecția este limitată, dacă proiectele mici dispar din lipsa resurselor și dacă un copil talentat dintr-o comună nu ajunge niciodată într-un mediu organizat, fotbalul românesc pierde înainte ca procesul de performanță să înceapă. Tânărul antrenor vorbește frecvent și despre dificultatea proiectelor independente de a supraviețui atunci când nu beneficiază de relații, finanțări importante sau infrastructură proprie. Metafora încearcă să demonstreze că poate exista și o altă cale… Una mai lentă, mai grea, dar construită de jos.
Episodul Țara Loviștei
Drumul nu a fost însă unul liniar. Un capitol important al proiectului s-a desfășurat în Țara Loviștei, unde Metafora a încercat să dezvolte o structură fotbalistică pentru copiii din zonă. Au existat rezultate, copii interesanți și momente în care proiectul părea că poate deveni unul dintre cele mai frumoase experimente fotbalistice rurale din județ, dar aventura s-a încheiat. Robert Sinișteanu consideră că proiectul din Țara Loviștei nu a beneficiat de sprijinul și stabilitatea de care avea nevoie pentru a continua și vorbește despre acel episod ca despre una dintre cele mai dificile perioade ale sale ca antrenor. În loc să închidă însă Metafora, a mutat centrul proiectului și a luat-o aproape de la început.
„ Casa noastră de la Rotărăști ”
Noua casă a Metaforei a devenit Arena Nicolae Bălcescu din Rotărăști. Pentru oamenii proiectului nu mai este de mult doar un teren. Acolo, Sinișteanu încearcă acum să construiască nucleul următoarei etape. Metafora participă în competițiile juvenile, organizează evenimente și turnee, încearcă să introducă tehnologia în monitorizarea copiilor și își dezvoltă treptat structura administrativă.
Poate cea mai interesantă parte a proiectului este însă ceea ce se construiește în afara terenului. În jurul echipei a apărut o structură prin care mai mulți tineri sunt implicați în organizare, comunicare, marketing, relații externe și alte activități ale clubului. Ideea lui Sinișteanu și a oamenilor din jurul său este ca Metafora să nu producă numai fotbaliști. Vrea să formeze antrenori, manageri, voluntari și tineri capabili să conducă, în timp, diferite componente ale clubului, fiind unul dintre motivele pentru care proiectul oferă responsabilități unor oameni foarte tineri.
Nume importante ale fotbalului românesc, la Nicolae Bălcescu
Următoarea ambiție este și mai mare. Robert Sinișteanu vrea ca baza de la Nicolae Bălcescu să devină, treptat, un loc în care copiii să poată întâlni oameni care au cunoscut fotbalul de performanță. În următorii ani, Sinișteanu își dorește să aducă la Nicolae Bălcescu foști fotbaliști, antrenori și oameni importanți din fenomen pentru întâlniri, turnee, workshopuri și evenimente dedicate copiilor. Există inclusiv ideea organizării unui turneu de amploare, pe durata mai multor zile, care să aducă la Rotărăști echipe din diferite zone ale țării. Pentru un club care nu dispune de bugetele marilor academii, obiectivul pare ambițios.
Realitatea rămâne complicată
Un asemenea proiect are nevoie de bani, infrastructură, transport, echipamente, oameni serioși și, mai ales, răbdare. Sponsorizările locale și parteneriatele devin astfel esențiale. Fiecare companie care se apropie de club poate însemna o povară financiară mai mică pentru familiile copiilor și încă o lună în care proiectul poate continua să crească, iar Sinișteanu știe probabil mai bine decât oricine că entuziasmul nu este suficient… A trecut deja printr-un proiect care s-a destrămat, iar acum încearcă să construiască unul care să reziste.
Poate România să mai producă astfel de povești?
Robert Sinișteanu nu a produs încă un fotbalist pentru Liga 1. Metafora nu este încă o academie importantă a României. Iar drumul până acolo este enorm, dar poate tocmai acesta este lucrul interesant.
Poveștile mari din fotbal nu încep atunci când apar trofeele și camerele de televiziune. Încep cu mult înainte, pe terenuri mici, cu câteva mingi, câțiva copii și cineva suficient de încăpățânat încât să creadă că poate construi ceva. Într-un fotbal românesc care caută permanent explicații pentru talentele pierdute, poate că merită să privim mai atent și către oamenii care încearcă să le găsească înainte să fie pierdute.
